Psihologia politică şi apărarea socială (XV)

dr. Gustave Le Bon
Să vedem acum ce metodă trebuie să folosească observatorul ce vrea să folosească concluziile la care a ajuns psihologia politică.
Un eveniment social oarecare rezultând cel mai adesea dintr-un mare număr de factori apropiaţi sau îndepărtaţi, pentru a-l analiza şi înţelege, prima regulă ce trebuie folosită este aceea de a separa factorii, a doua de a evalua cu precizie valoarea fiecăruia dintre ei.
în felul acesta operează fizicianul în prezenţa unui fenomen ce derivă din mai multe cauze. Sarcina sa este relativ uşoară, deoarece experienţe repetate îi permit să verifice primele sale deducţii. Dar, pentru fenomenele politice, doar observaţia şi nu experienţa constituie singurul ghid ajutător. Desigur, de experienţe sociale nu ducem lipsă; ele sunt chiar foarte numeroase, dar independente de noi şi de voinţa noastră. Neputând să le refacem ca într-un laboraator de cercetare ştiiţifică, suntem obligaţi doar să le interpretăm. Se ştie foarte binela ce divergenţă de păreri duce aceste interpretări şi la ce discreditare a ajuns sociologia, din această cauză.
Nu este cu adevărat posibil să dozezi valoarea unui factor determinat decât dacă îl vezi cum acţionează în mod asemănător în diferite vremuri şi la popoare ce nu se aseamănă între ele, în timp ce toţi ceilalţi factori rămân invariabili. Este într-o oarecare măsură, după cum se vede, o aplicare a metodei zisă a variabilelor concomitente. Nefiind aplicabilă decât la cazuri foarte simple, se ajunge cel mai adesea la banalităţi cu o utilizare restrânsă: anarhia dă naştere la cezarism, cu sensul de dictatură, popoarele slabe sunt cucerite de cele puternice etc.
Identificarea şi separarea, pentru a fi analizate, a elementelor ce dau naştere unui eveniment sunt, totuşi, uşurate de constatarea că fiecare fenomem social este, de obicei, rezultatul a două categorii de factori foarte distincţi: unii, permanenţi, alţii, tranzitorii.
Primii acţionează în mod constant asupra tuturor fenomenelor. De exemplu, rasa, adică înclinaţiile ereditare de a acţiona şi gândi. La fel, şi trecutul social ce include atitudinile religioase, politice sau sociale, fixate în sufletul popoarelor, fiind definitive din cauza unui îndelungat trecut istoric.
Factorii tranzitorii, dimpotrivă, se schimbă frecvent, dar, acţionând pe funalul puţn mobil al rezidului ancestral de gândire, ei poartă mereu ampenta acestuia. Din această cauză, popoare de rase diferite, supuse, în acelaşi timp, presiunii exercitate de aceiaşi factori tranzitorii, reacţionează în moduri diferite. Desigur, se pare că istoria ne demonstrează adesea că un popor este capabil, cel puţin în aparenţă, să-şi modifice credinţele, instituţiile şi arta sa, dar sub schimbările exterioare trecutul său apare mereu, modificând, în curând, formele pe care revoluţiile violente l-a obligat pe moment să le adopte.
Influenţele exercitate de factorii rasă şi trecutul istoric, de obicei neglijate, deoarece nu se văd cu ochiul liber, sunt în realitate cele mai necesar de studiat. Aceste influenţe domină efectiv toată evoluţia unui popor. Astfel, de exemplu, în Franţa, în urma diferitelor agitaţiilor politice, redescoperim două principii de neclintit, comune tuturor popoarelor de origine latină, care, inevitabil, le-au coordonat toate actele lor politice: 1. credinţa în puterea transformatoare a Statului, 2. încrederea de nezdruncinat în puterea absolută a legilor. Din aceste două principii, pe care le vom studia în mai multe capitole, au apărut extinderea Etatismului şi dezvoltarea socialismului colectivist care este înflorirea provocată de extinderea Etatismului.
în concluzie, este indispensabil, pentru a analiza corect evenimentele politice provocate de un popor, să cunoaştem caracteristicile rasei sale şi a istoriei sale.
în ceea ce priveşte rasa, studierea sa nu este foarte complicată, caracteristicile fundamentale generale fiind puţin numeroase. Ştim deja multe lucruri despre americanii din Statele-Unite şi despre posibilul lor viitor, din momentul în care am observat câteva dintre caracteristicile lor esenţiale precum faptul că sunt energici, că au încredere în propriile forţe, că sunt optimişti, că au încredere în justiţie şi în apărarea libertăţii personale, că sunt obişnuiţi să aibă iniţiativă personală ce poate înlocui intervenţia guvernului. în timp ce unele popoare nu pot fi studiate fără o bună cunoaştere, în prealabil, a guvernelor lor, cetăţenii Statelor-Unite trebuie, dimpotrivă, să fie studiaţi în afara guvernului lor. Obligat să recurgă doar la resursele pe care le are la dispoziţie, cetăţeanul nord-american progresează fără ajutor din partea guvernului, iar această caracteristică psihologică îi este de ajuns pentru a-şi făuri propriul destin individual.
Un exemplu analog al tristelor republici de origine latină din America de Sud, neputincioase să pună capăt anarhiei în care vegetează de generaţii, ne arată, de asemenea, un foarte mic număr de caracteristici psihologice fundamentale ce domină întreaga lor istorie.
Tradus din franceză spre luminarea minţii politicienilor dâmboviţeni şi a jurnaliştilor locali, de către Mircea COTÂRŢĂ