Ranchiuna „Fraţilor musulmani”

In august 2012, când a fost numit şef al aramatei egiptene, generalul Abdel Fattah Al-Sissi era o persoană care nu ieşise cu nimic în evidenţă, lăsând mai mult impresia unei persoane foarte supuse. Era exact tipul de om de care „Fraţii musulmani” aveau nevoie la conducerea armatei, dar anul acesta s-a dovedit că toată lumea s-a-nşelat. Abdel Fattah Al-Sissi a aşteptat patru zile pentru a vedea dacă cei ce-l contestau pe preşedintele Mohamed Morsi vor fi sau nu puşi cu botul pe labe de către forţele de ordine. Miercuri, 3 iulie, în seara celei de-a cincea zi de masive contestări a preşedintelui statului, şeful de stat al forţelor armate egiptene ce deţine şi funcţia de ministru al Apărării, Abdel Fattah Al-Sissi, a suspendat constituţia şi l-a destituit pe Morsi. In timpul discursului televizat, Abdel Fattah Al-Sissi a făcut aluzie la un incident din luna noiembrie 2012 ce i-a căzut greu la stomac. Atunci, a explicat Abdel Fattah Al-Sissi, i-a propus lui Morsi să aibă un dialog naţional cu forţele ce-ncepuseră să se opună noului regim. Bazându-se prea mult pe „Fraţii musulmani”, în ultima clipă Morsi a refuzat propunerea generalului Al-Sissi. In cele patru zile de contestare a lui Morsi 32 de persoane au murit, conform bilanţului prezentat de canalul de televiziune „Nile TV”. Situaţia tensionată a fost creată chiar de către „Fraţii musulmani” care, prea siguri de ei, au refuzat dialogul cu reprezentanţii opoziţiei în ceea ce priveşte textul noii constituţii, declanşând astfel criza politică şi socială. Pentru a rezolva situaţia destul de încordată ce risca să se transforme într-un sângeros război civil, generalul Abdel Fattah Al-Sissi a propus organizarea unei mese rotunde a dialogului la care să participe toate forţele politice ale Egiptului, indiferent de orientarea religioasă. Iniţial, Morsi a zis da pentru ca, în câteva minute, să se răzgândească. Aflând că instanţele superioare ale conducerii „Fraţilor musulmani” i-au interzis lui Morsi dialogul de la egal la egal cu Opoziţia, generalul Abdel Fattah Al-Sissi, pentru a evita intrarea Egiptului într-un război civil eminent, l-a destituit pe Morsi.
Unii veseli, alţii… îngrijoraţi
Preşedintele Morsi, dat jos de la putere de către militari, a fost transferat sub pază armată, în clădirea ministerului Apărării, unde, preventiv, este ţinut singur. Membri guvernului său au fost arestaţi şi închişi în clădirea Gărzii republicane. Conform cotidianului „Al-Ahram” au fost deasemenea emise 300 de mandate de arestare pe numele unor membri ai „Fraţilor musulmani”. Saad El-Katatni, şeful „Paridului libertăţii şi justiţiei”, subordonat politic „Fraţilor musulmani” şi adjunctul său, Raşed Bayumi au fost arestaţi imediat după suspendarea lui Morsi. De asemenea, militari au închis trei posturi de televiziune care erau de partea lui Morsi, dintre care „Egypt25”, postul oficial de televiziune al „Fraţilor musulmani”. Conform agenţiei de presă MENA, directorii postului de televiziune „Egypt25” au fost arestaţi aproape simultan cu destituirea lui Morsi. De asemenea, forţele de securitate ce colaborează cu armata au pătruns în interiorul filialei egiptene a postului de televiziune „Al-Jazira”, reţinând cinci ziarişti, patru dintre ei fiind eliberaţi la o oră după arestare.
Deoarece, după cum se ştie, fierul trebuie bătut cât este cald, după ce a suspendat şi Constituţia, Armata l-a numit repede preşedinte interimar pe Adly Mansour ce deţinea funcţia de preşedinte al Consiliului Constituţional egiptean, acesta din urmă depunând jurământul a doua zi, joi. Dacă în plan intern lucrurile par să se calmeze, în exterior nu aceiaşi este situaţia. Ministrul german de Externe, Guido Westerwelle consideră evenimentele din Egipt un eşec important pentru impunerea democraţiei, în Egipt. Ingrijorat că Egiptul îi scapă printre degete, existând deja precedentul Nasser, când acest stat intrase sub sfera de influenţă militară a Rusiei sovietice, Barack Obama a acuzat armata de lovitură de stat, cerând imediat să fie revizuit ajutorul militar acordat Egiptului, iar Uniunea Europeană, deşi egiptenii nu sunt membri UE, a cerut să se organizeze cât mai repede posibil alegerile prezidenţiale. Desigur, după modelul economic englez din secolul al XlX-lea, UE speră să transforme din nou Egiptul într-o colonie cel puţin financiară. Pe de altă parte, trebuie apreciat pregmatismul economic al Statelor Unite ce consideră Egiptul o sursă de profit chiar dacă acesta era controlat de „Fraţii musulmani” care n-au ascuns niciodată atitudinea lor morală puternic antioccidentală. Dar, după cum se ştie, afacerile sunt afaceri, profitul este profit iar banul nu cunoaşte frontiere de ordin moral sau religios. De asemenea, indirect, evenimentele recente din Egipt au scos indirect în evidenţă concurenţa dintre UE şi SUA de a stăpâni economic lumea, dar şi teama ca Rusia să nu ajungă mai puternică decât trebuie.
De asemenea, trebuie remarcat că, după căderea de la putere a lui Hosni Mubarak, „Fraţii musulmani” au reuşit să deţină controlul Egiptului doar 16 luni, fiind înlăturaţi de Armată, iar marele mufti al moscheiei Al-Azhar, cea mai mare autoritate sunnite, patriarhul Bisericii copte, Theodore al II-lea şi salafiştii partidului „Nour” au trecut rapid de partea generalului Abdel Fattah Al-Sissi. Oricum, a doua zi, imediat după ce Obama a acuzat armata egipteană de lovitură de stat, cel mai important cotidian egiptean, „Al-Tahrir” a titrat cu litere mari pe prima pagină, în mod excepţional în engleză: „Este o revoluţie, nu o lovitură de stat militară, domnule Obama”, dându-i fără echivoc de-nţeles preşedintelui nord-american să nu se mai amestece unde nu-i fierbe oala.. Reacţia este de apreciat, mai ales că majoritatea presei egiptene a trecut de partea protestatarilor şi l-au criticat pe Obama. La noi, când pilele lui Băsescu, de la Bruxelles, au acuzat USL-ul de lovitură de stat, anul trecut, populaţia a stat impasibilă, în loc să protesteze în stradă, de parcă intrarea în UE le-a ridicat nivelul de trai. Dimpotrivă, se poate spune că intrarea în UE le-a ridicat, românilor, gradul de lichelism moral, politic şi financiar. Se vede oriunde te duci în România.
„Fraţii” nu cedează
Armata, printr-un comunicat publicat în noaptea de joi spre vineri, a chemat populaţia Egiptului la reconciliere, atenţionându-i pe partizanii lui Morsi să renunţe la ideea de răzbunare. De asemenenea, armata a dat garanţii că nu va lua măsuri arbitrare sau excepţionale împotriva niciunui grup politic, că va respecta libertatea de exprimare şi de a protesta, atâta timp cât nu va fi pusă-n pericol securitatea statului. In comunicat se preciza că „(…) folosirea excesivă a acestui drept, fără niciun pic de raţiune, ar putea avea implicaţii negative precum blocarea drumurilor, întârzierea plăţii salariilor, distrugerea instituţiilor, ceea ce ar ameninţa pacea socială, interesul naţional, ar afecta securitatea statului şi economia preţiosului nostru Egipt”. In ciuda comunicatului din noaptea de joi spre vineri, un grup de islamişti a atacat, în dimineaţa zilei de vineri, aeroportul El Arish, din regiunea şi aşa destul de agitată politic, Sinai. S-au aruncat grenade în barajele militare din faţa aeroportului ce se află nu departe de frontiera cu Israel şi Fâşia Gaza. In paralel, de vineri după-amiaza, salafiştii, ce au renunţat la violenţă de dragul obţinerii de avantaje politice, au început să mârâie, considerându-se traşi în piept, de armată.
Spiritul lui Nasser
In concluzie, putem spune că spiritul lui Nasser nu a murit. La 60 de ani după revoluţia din iulie 1952, când ofiţerii liberi, sub conducerea lui Nasser l-au înlăturat de la putere pe regele Faruk, un alt ofiţer, Abdel Fattah Al-Sissi l-a dat jos de la putere pe primul preşedinte democrat al Egiptului, Mohamed Morsi. Gestul lui Abdel Fattah Al-Sissi a fost aprobat de majoritatea covârşitoare a egiptenilor. De când au scăpat de abuzurile monarhiei egiptene, din 1952 şi până acum în 2013, egiptenii au văzut în armată coloana verticală a ţării. Această credinţă este aşa de puternică în rândul populaţiei, încât nu s-a ţinut cont de îmbogăţirea aproape fabuloasă a ofiţerilor, în perioada 1980 – 1990, nici de represiunea sângeroasă din februarie 2011. Din clipa în care Hosni Mubarak a fost dat jos de la putere, poporul a şters totul cu buretele, când a fost vorba de excesele de forţă ale armatei. De asemenea, din clipa în care Morsi a plecat de la conducerea Egiptului, poporul a uitat şi memorabila luptă cu cămilele, din piaţa Tahrir. A fost uitat totul deoarece egipteanul simplu îi respectă pe militari, considerându-i fiii poporului. Asta este mentalitatea lor şi n-o poţi schimba, deocamdată. Dar să nu uităm că toate luările de putere de către armată s-au terminat cu abuzuri şi dictatură sângeroasă. Să nu uităm dictaturile militare din Chle, Argentina, Brazilia, Bolivia, Uruguay, în Europa, din Grecia, în anii ’60. Deocamdată s-a-nţeles clar că drumul ce va duce, în Egipt, către democraţie va fi lung şi anevoios, deoarece „Fraţii musulmani” nu vor renunţa uşor, după ce au gustat din putere.
Afacerea „Cadavru”
în timp ce egiptenii protestau cu milioanele împotriva „Fraţilor musulmani”, în California, la Atherton, în centrul faimoasei Silicon Valley, murea, în vârstă de 88 de ani, inginerul şi pionierul informaticii, Douglas Engelbart, cel care a inventat mouse-ul. Născut în sudul Statelor Unite, Douglas Engelbart, după ce şi-a luat licenţa în inginerie şi informatică, în anii ’50 când un calculator, prin modul cum era construit, ocupa o cameră-ntregă, a devenit cercetător în cadrul „Stanford Research”. Douglas Engelbart a fost preocupat de videoconferinţe, teleconferinţe, curierul electronic, „ferestrele” electronice şi legăturile hypertexte, dar a devenit celebru şi bogat, inventând mouse-ul. Iniţial, mouse-ul era o cutie din lemn, dotată cu două rotiţe din metal. Douglas Engelbart a depus cererea de brevetare în 1967, brevetul fiindu-i acordat în 1970. Mouse-ul a fost prezentat oficial la San Francisco, în data de 9 decembrie 1968, cu ocazia unui congres al informaticie-nilor, unde au fost prezente aproape o mie de persoane, unde Douglas Engelbart a realizat prima videoconferinţă din istoria lumii. De asemenea, devenind şeful unei echipe de cercetători, Douglas Engelbart a creat Arpanet, precursorul Internet-ului. Douglas Engelbart este deţinătorul a 21 de brevete de inventator, în anul 2000 primind Medalia naţională pentru tehnologie, cea mai mare distincţie acordată Statele Unite în domeniul cercetării tehnologice.
în Africa de Sud, Neslon Mandela este ţinut artificial în viaţă, iar membrii familiei acestuia se ceartă între ei, precum chiorii. După o săptămâna, cât a durat cearta familiei, tribunalul din Mthatha a decis, în data de 3 iulie, ca trupurile celor trei copii ai lui Mandela, primul preşedinte de culoare al Africii de sud, ce au murit, unii prematur (Makaziwe, decedat la vârsta de câteva luni, Thembekile, la 24 de ani, într-un accident auto, Makgatho, la 55 de ani, de SIDA) să fie exhumate, cadavrele lor urmând să fie reînhumate în Mvezo, lângă satul Qunu. La originea procesului dintre membri clanului Mandel, se află plângerea lui Makaziwe Mandela prin care-l denunţă pe nepotul ei că „vrea să facă bani de pe urma cadavrului lui Nelson Mandela”. Astfel, cea mai mare dintre fetele lui Nelson Mandela îl acuză pe nepot, Mandla Mandela că urmăreşte dezvoltarea economică a satului său natal, Mvezo prin atragerea masivă de turişti şi pelerini ce vor veni la mormântul „părintelui naţiunii”.