Răscumpăraţi timpul!

Preot loan ŞTEFĂNESCU
Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu! Şi asta nu doar în veacul viitor, ci chiar de aici, din viaţa pământească. Atunci când curăţenia inimii este câştigată, în mod sigur şi vederea lui Dumnezeu este câştigată. Dar aceasta n-o pot crede decât cei care cu adevărat şi-au curăţit inima şi au experienţa vederii lui Dumnezeu, şi nu cei care au îndoieli şi aşteaptă să-L vadă pe Dumnezeu fără să merite, fără nici o pregătire. Desigur cei care amână curăţirea inimii, vor ajunge să nu-L vadă niciodată pe Dumnezeu, căci după moarte nu vor mai avea ocazia să-şi cureţe inima. Şi mai spune Domnul: „Cei ce Mă iubeşte, va păzi poruncile Mele, şi Eu îi voi iubi şi Mă voi arăta iui”.
Când Se va arăta Domnul? Aici sau dincolo? Evident că aici, unde avem posibilitatea de a respecta poruncile lui. Iubirea de Dumnezeu se formează în noi! Atâta timp cât lucrurile nu se petrec astfel, nici nu putem crede în El şi să-L iubim, căci scris este: „Cel care nu-l iubeşte pe fratele său, pe care-l vede, cum va putea iubi pe Dumnezeu, pe care nu-L vede?”
Deci, cel ce nu-şi iubeşte aproapele, cu siguranţă că nu-L poate vedea pe Dumnezeu, căci nu are putere de iubire şi nici credinţă nu poate să aibă. Degeaba avem o oarecare credinţă sau o nădejde egoistă, dacă nu avem iubire deopotrivă pentru toţi oamenii. Şi dacă credinţa este legată de nădejde, iar nădejdea decurge din iubire, cine n-are iubire n-are nici credinţă.
De veacuri, pentru toţi iubitorii de Dumnezeu nu există decât dorinţa prezenţei lui Dumnezeu, şi nu ranguri sau alte beneficii materiale. Şi cei care îl văd pe Dumnezeu sunt lipsiţi de îngrijorări sau alte dorinţe. Ei nu-şi mai pot opri privirile la lucrurile acestei lumi trecătoare, la ceea ce este străin de Dumnezeu. Înţelegerea lor este descătuşată de relativitate.
Cei în care intră Dumnezeu cu adevărat simt schimbarea ce se produce în ei, schimbarea omului vechi cu unul nou. La această schimbare suntem chemaţi toţi! Nu pierdeţi timpul ignorând chemarea.
„Răscumpăraţi timpul, căci zilele sunt rele” – spune Apostolul. Nimic nu este mai de folos oamenilor decât să răspundă chemării lui Dumnezeu şi să cerceteze poruncile Lui. Duhul Sfânt ascuns în ele umple simţurile şi înţelegerea şi îndepărtează de om orice aplecare pătimaşă şi orice stricăciune. Aplicarea poruncilor lui Dumnezeu în viaţa noastră ne ridică în lumea îngerilor şi ne fac tovarăşi cu ei. Neluarea în seamă a poruncilor lui Dumnezeu, a credinţei şi a lucrării duhovniceşti, duce la pierderea şi omorârea timpului.
În timp ce unii se nevoiesc zi de zi prin râvna lor să împlinească voia lui Dumnezeu, alţii îşi petrec timpul în nepurtare de grijă, pierzând astfel valoarea timpului – ce nu mai revine înapoi niciodată.
„Nu lăsa pe mâine ceea ce poţi face azi” – zice un proverb. Orice lucru amânat este definitiv nefăcut. Aşa va rămâne. Aşadar „răscumpăraţi timpul”. Care timp? Timpul răscumpărării pentru orice om este viaţa prezentă. Acum e timpul negoţului sufletului nostru. Orice om poate să tragă foloase uriaşe pentru veşnicie, chiar şi din „zilele rele” pe care le trăim. Dacă el rabdă cu smerenie toate încercările prezente în viaţa lui, suferinţa ce-i vine de la duşmanii văzuţi şi mai ales de la cei nevăzuţi, omul răscumpără timpul acesta de durere pentru el. Cel ce cunoaşte preţul şi câştigul uriaş pe care îl poate avea în aceste suferinţe, le primeşte cu bucurie, le ia, în spate se încarcă cu el şi merge mai departe, ducându-şi crucea.
În loc de aur, el le plăteşte doar cu răbdare, şi astfel el răscumpără într-o clipă ceea ce alţii caută să câştige prin multe şi grele nevoinţe. Cine nu ştie să negocieze timpul în acest chip pierde prilejul mântuirii lui!
Cine va câştiga şi se va mântui? Cel care fuge de suferinţă şi batjocură, sau cel care va îndura cu resemnare şi linişte? Care din aceşti doi va răscumpăra timpul, curăţindu-şi inima? Desigur cel care va răbda încercarea, cel care nu fuge de frica morţii, cel care este preocupat mereu de curăţirea inimii.
În aceste condiţii sunt oamenii care cumpără avuţii cereşti, bucurii veşnice, cu preţul ostenelilor şi al suferinţelor de pe acest pământ. Aceştia sunt cei ce luptă pentru poruncile lui Dumnezeu şi curăţenia inimii lor, fiind încredinţaţi că vor câştiga bunurile veşnice. Aceştia sunt cei care, atunci când sunt încercaţi să calce o poruncă a lui Dumnezeu, n-o fac, chiar cu riscul de a-şi pierde averea, onoarea, titlurile, interesele, etc. Ei nu vor să piardă bunurile veşnice de dragul celor pământeşti. Nu vor să piardă timpul prezent cu care pot câştiga veşnicia.
Nici noi să nu pierdem timpul, ci să-l câştigam, căci „zilele sunt rele”. În fiecare clipă se ridică valurile păcatelor ce se năpustesc asupra noastră, umplându-ne de tulburare, răscolindu-ne inima şi aruncând-o în deznădejde, în furie, în mândrie şi invidie, aruncându-ne în afara împărăţiei lui Dumnezeu. Să fim atenţi! Să nu ne lăsăm doborâţi de aceste valuri ale păcatelor. Să răscumpărăm timpul îndreptându-ne toată voinţa şi toată preocuparea spre împlinirea poruncilor dumnezeieşti. Doar aşa vom scăpa de blestemul pregătit pentru cei ce şi-au irosit timpul vieţii lor în păcate şi fărădelegi, cei care n-au câştigat decât focul cel veşnic pregătit diavolului şi îngerilor lui.
E timpul să scăpăm de „zilele rele” ale poftelor neraţionale, aprinse de mânie şi de trupul însuşi, acest adevărat duşman al sufletului nostru şi al Duhului Sfânt. Numai aşa vom scăpa de necurăţia inimii noastre, de mustrările conştiinţei, de ocara oamenilor chiar şi de ura lui Dumnezeu faţă de „murdăria din noi”! Numai aşa vom putea scăpa de frica de judecata viitoare şi, de acele groaznice sentinţe pe care le va pronunţa însuşi Dumnezeu!