RĂZBOIUL BREVETELOR

În România, va trece multă apă pe Dunăre până vom auzi de un război al brevetelor care în Statele Unite este în plină desfăşurare. în România de după ’89 domeniul cercetării este nu la pământ, ci sub pământ. Printre altele, două aspecte, dacă funcţionează normal sau tind spre normalitatea funcţionării, asigură impunerea respectului faţă de un stat: cercetarea care, susţinută financiar, stimulează concurenţa calităţii şi stabilitatea, la nivel superior, a echilibrului social în menţinerea optimă a unui număr rezonabil de locuri de muncă, necesar dezvoltării economice reale, nu doar pe hârtie, a statului român. Din păcate, toate guvernele, printr-o atitudine prin care îi umileşte pe români, decât să stimuleze cercetarea, au preferat varianta mai comodă a importării totale a ceea ce inventează alţii, transformând teritoriul românesc într-o colonie. Dar acest aspect ar mai fi cum ar mai fi, dacă toate guvernele nu ar fi transformat România într-un spaţiu comercial unde producători externi, mai mult sau mai puţin dubioşi moral, nu ar bombarda piaţa românească cu produse calitativ de mâna a doua. De asemenea, politica socială a tuturor guvernelor, foste şi actuale, nu protejează necesitatea menţinerii locurilor de muncă în domeniul cercetării. Mai concret, decât să facă foamea în România, decât să aibă o existenţă lipsită de satisfacţii profesionale, cercetătorii preferă să plece în Occident sau în Statele Unite, unde sunt apreciaţi la adevărata lor valoare. Această migrare a inteligenţei româneşti, stimulată de o politică financiară inadecvată, este o crimă la adresa dezvoltării economice şi sociale, este o crimă la adresa prestigiului naţional. în plus, din cauza inflaţiei, care este de actualitate la cote destul de ridicate în România, la care se adaugă povara taxelor şi impozitelor sufocante, deocamdată nu va exista nicio firmă particulară autohtonă care să aibă potenţa financiară de a dezvolta, în interiorul structurilor sale de producţie, propriul său domeniu de cercetare. Iar această situaţie este posibilă deoarece românii au ajuns un popor resemnat ce preferă să emigreze, de pe urma acestei stări profitând din plin o clasă politică tot mai nocivă pentru dezvoltarea economică a statului.
Dreptul de veto
Să revenim însă la ce se petrece în Statele Unite, în domeniul cercetării şi producţiei. Aşa cum remarca mass- media americană, au trecut 26 de ani de când Casa Albă nu a mai folosit dreptul său de veto. Michael Froman, reprezentantul preşedintelui Barack Obama în probleme de comerţ internaţional, a uzat de prerogativa dreptului de veto, deoarece o agenţie federală de arbitraj, Comisia americană de comerţ internaţional (USITC), a favorizat grupul sud-coreean Samsung în defavoarea celui american, Apple. Sud-coreenii depuseseră o plângere împotriva grupului Apple, acuzându-l de contrafacerea brevetelor iPhone 3 şi 4 şi a tabletei iPad 2-3G. Prin exercitarea dreptului de veto, Barack Obama i-a potolit pe sudcoreeni, apărând drepturile grupului american Apple. Aşa se face dacă vrei să ai un stat puternic.
Războiul brevetelor dintre Samsung şi Apple, pe piaţa smartphone-ului şi a tabletelor, datează din 2011. Decizia luată de USITC, care a fost lovită de nulitate prin dreptul de veto al Casei Albe, nu avea consecinţe economice grave, deoarece nu erau vizate ultimele modele Apple. USITC dăduse câştig de cauză grupului Samsung doar interzicând vânzarea, în Statele Unite, a modelelor sud-coreene mai vechi, fabricate sub licenţă, în China, importate de Apple pe piaţa americană. De fapt, guvernul Obama nu a acceptat ca grupul Samsung să impună preţul său, cerând grupului Apple un comision de 2,4%, în virtutea faptului că vindea produse Samsung fabricate sub licenţă în China. Pe scurt, Michael Froman, reprezentantul preşedintelui Barack Obama în probleme de comerţ internaţional, a recunoscut că grupul Samsung era îndreptăţit să reclame pe concurentul Apple, dar dreptul de veto a fost aplicat deoarece era imperios necesar să se sancţioneze firma sud-coreeană ce abuza de dreptul de brevet, „standards patents”, cum se spune în termeni juridici americani, impunând o tarifare inechitabilă a produsului său, chiar fie el fabricat în China. Prin faptul că Samsung a cerut lui Apple un comision de 2,4% pentru că vindea un produs sub licenţă sud-coreeană, importat din China, erau afectate interesele economice ale consumatorului nord-american. în plus, a argumentat Michael Froman, trebuie să se ţină cont de importantele consideraţii de interes public, iar dacă USITC-ul nu a ţinut cont, preşedintele Obama l-a obligat să le ia în consideraţie, protejând puterea de cumpărare a americanului de rând.
Drept urmare, grupul Samsung s-a plâns guvernului de la Seul, considerând decizia americană o nedreptate. Deşi Seulul este dator până peste cap Washingtonului că a oprit, în anii ’50, invadarea întregii peninsule de către comuniştii susţinuţi şi ajutaţi cu armament de către ruşi şi chinezi, ministrul sud-coreean al comerţului, industriei şi energiei, printr-un comunicat oficial, şi-a exprimat neliniştea şi a cerut Washingtonului să ia „decizii echitabile şi rezonabile”. Dar, între noi fie vorba, atâta vreme cât Seulul are nevoie de ajutorul militar al Washingtonului, pe americani nu-i doare nici în cot dacă sud-coreenii se consideră nedreptăţiţi. Cea ce contează pentru politicienii nord-americani este nivelul de trai şi puterea de cumpărare a populaţiei Statelor Unite. Dacă la Casa Albă ar fi fost politicieni de etnie română, americanii de mult ar fi ajuns cerşetorii lumii.
Să moară concurenţa!
Dar nici Apple nu a stat cu mâinile-n sân, acuzând Samsung-ul că-i violează… brevetele iPhone şi iPad. USTIC a luat în consideraţie cele patru plângeri, dar a considerat ca fiind îndreptăţite doar două, cele referitoare la ecranul tactil şi la sistemul de ascultare. Conform site-ului „The Verge”, în acest caz, Samsung nu mai are dreptul să vândă smartphonul Galaxy S 4G şi tabletele Galaxy Tab şi Galaxy Tab 10.1. Deşi Samsung speră că deciziile USITC nu vor fi definitive, Apple deja se bucură, contactând tribunalele specializate în litigii economice din Japonia, Germania, Olanda şi chiar… Coreea de Sud. Purtătorul de cuvânt al grupului Apple a declarat că sistemul de brevetare trebuie să apere inovaţia, nu copierea. Mai trebuie precizat că războiul brevetelor dintre Apple şi Samsung datează din 2011, desfăşurându-se şi acum pe teritoriul a zece state din lume, unele procese fiind în stadiul de recurs făcut ba de Samsung, ba de Apple, decizia în favoarea unuia sau celuilalt grup diferind de la stat la stat. Războiul este urmărit cu interes, la nivel internaţional, deoarece, indirect, atacând Samsungul, Apple atacă Google şi sistemul său de exploatare mobilă Android.
De fapt, ce este-n realitate războiul brevetelor? Nimic altceva decât o altă faţetă a războiului economic pe care Statele Unite îl duc cu întreaga lume pentru acapararea a cât mai multe pieţe de desfacere. Acest scop l-a urmărit şi Marea Britanie, dinainte de războiul cu coloniile nord-americane, încă de pe vremea reginei Elisabetha I. Războiul economic al Statelor Unite, pentru acaparare şi subordonare de pieţe conform intereselor Washingtonului, înseamnă şi atragerea de creiere, furtul de inteligenţă, înseamnă şi subordonarea politico-militară a statelor subdezvoltate, deşi ultimul aspect nu este mereu încununat de succes, statele subdezvoltate având şi puseuri politice de naţionalism.
Însă, dincolo de aspectul juridic şi de tehnologie, conflictul dintre Apple şi Samsung mai scoate în evidenţă un aspect: capacitatea americanilor de a fi, la nevoie, uniţi, solidari între ei, de la simplul homeless până la preşedintele statului. Din momentul în care Samsung a pus în pericol puterea de cumpărare a americanului, fie el, financiar vorbind, la limită, fie bogat sau foarte bogat, preşedintele statului a folosit dreptul să de veto. Puţin i-a păsat că sud-coreenii sunt aliaţii Washingtonului în lupta împotriva sistemului comunist. Înaintea idealului ideologic ce nu ţine de foame, Wahingtonul a pus interesul financiar al naţiunii, ceea ce nu-ntâlneşti la românii pe care democraţia, prost înţelesă şi aplicată, i-a dezbinat şi, în consecinţă, sărăcit. La români, dezbinarea egoistă a tuturor categoriilor sociale este întreţinută de lupta individuală pentru supravieţuire, iar de această stare de fapt este răspunzătoare clasa politică, în general, nocivă dezvoltării economice, unii intelectuali cu ifose de formatori de opinie care-şi dispreţuiesc propriul popor şi un segment al mass-media specializat doar în can-can-uri.