Reguli şi obligaţii pe care fermierii trebuie să le respecte pentru prevenirea răspândirii pestei porcine

Având în vedere evoluţia agresivă a pestei porcine africane în România, în condiţiile în care gradul de contagiozitate este extrem de ridicat pentru efectivele de suine, atât din exploataţiile non profesionale, cât şi din exploataţiile comerciale, specialiştii din Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale aduc la cunoştinţă fermierilor că este imperios necesar să ţină cont de următoarele aspecte:
– primele semne ale pestei porcine africane (PPA) pot fi cu greu observate;
– simptomele pestei porcine africane (PPA) apar mai ales în formele preacute sau acute; – fermierii pot observa cu
uşurinţă o serie de manifestări care indică îmbolnăvirea porcilor cu pesta porcină africană (PPA) astfel:
– un deces inexplicabil în efectivul de porci, este semn clar că trebuie să vă alarmaţi, să raportaţi situaţia atât medicului veterinar, cât şi autorităţilor sanitar-veterinare;
– febra ridicată, de circa 40-42 de grade Celsius, este un alt posibil semn al îmbolnăvirii porcilor cu PPA;
– porcii bolnavi cu PPA prezintă înroşiri ale pielii, simptom ce poate fi sesizat mai mult la animalele cu pielea deschisă.
Acest simptom apare mai ales în vârful urechilor, la coadă, pe piept şi/ sau în zona abdomenului;
– pierderea poftei de mâncare, a animalului, este un alt semn care trebuie să vă îngrijoreze.
– porcii cu PPA îşi pierd energia, devin apatici şi înainte de deces cu 24-48 de ore îşi pierd coordonarea motrică.
– scroafele bolnave de PPA avortează.
Boala afectează în mod egal masculii şi femelele, iar îmbolnăvirea nu este influenţată de vârstă.
– porcii cu PPA pot prezenta stări de vomă, diaree (uneori cu sânge) şi scurgeri la ochi.
Pentru prevenirea răspândirii bolii crescătorii de porcine au următoarele obligaţii:
– să crească porcii în spaţii împrejmuite, în adăposturi închise, cu respectarea condiţiilor de igienă, microclimat şi bunăstare;
– sa elimine posibilitatea de a veni în contact cu porci străini de curtea acestora, cu porci mistreţi sau cu alţi proprietari de porci domestici;
– să nu intre în adăposturile unde sunt crescuţi porcii, cu încălţămintea şi hainele purtate pe stradă, pe domeniul public;
Este recomandată chiar dezin-fecţia la intrarea în adăpost, prin punerea unei tăviţe cu paie îmbibate în soluţii dezinfectante;
– să nu cumpere purcei din locuri necunoscute, fără a fi identificaţi (cu crotalie) şi fără certificat sanitar veterinar de sănătate eliberat de medicul veterinar de liberă practică împuternicit;
– să anunţe imediat medicul veterinar de apariţia oricăror semne de boală sau mortalitate la animalele proprii;
– să nu hrănească animalele cu resturi alimentare provenite de la carnea de porc gătită în familie;
– dacă există vânători în familie, care aduc carne de mistreţ, sub nicio formă să nu dea porcilor apa provenită de la spălarea cărnii sau a resturilor de carne;
– să nu scoată scroafele sau vierii din exploataţie în scopul montei cu animale din altă exploataţie;
– nu folosească în hrana animalelor iarbă culeasă de pe câmp, pentru că ea ar fi putut să vină în contact cu porci mistreţi bolnavi;
– să respecte legislaţia privind ecarisarea teritoriului, prin predarea cadavrelor de la porcine moarte la unitatea de neutralizare, cu sprijinul autorităţilor locale.
Pentru orice suspiciune de boală trebuie anunţat imediat medical veterinar şi toate animalele suspecte trebuie sacrificate şi neutralizate. Proprietarii ai căror porci sunt identificaţi (crotaliaţi) şi înregistraţi în Sistemul Naţional de înregistrare şi Identificare a Animalelor, vor fi despăgubiţi de către stat, la preţul de piaţă al animalelor.