Rusaliile – Pogorarea Sfântului Duh

Pr. Marian DRAGOMIR,
Parohia Băleni-Sârbi
La zece zile după Înălţarea Lui Hristos, respectiv la 50 de zile de la Învierea Să, prăznuim Rusaliile -Pogoârea Sfântului Duh, cunoscută şi sub denumirea de Cincizecime. Anul acesta prăznuim Pogorârea Sfantului Duh pe 8 iunie. Ca vechime Rusaliile coboară până în veacul apostolic. În primele secole creştine, praznicul Cincizecimii era o dublă sărbatoare: a Pogorarii Duhului Sfânt şi a Înălţării lui Hristos. În jurul anului 400, cele 2 sărbători s-au despărţit una de cealaltă.
Dacă prin lucrarea Duhului Sfânt, Dumnezeu Fiul S-a pogorat din cerurişi Sa întrupat, tot prin Duhul Sfânt ni se împărtăşeşte viaţa dumnezeiască şi omenească a lui Hristos. Pogorarea Sfântului Duh este actul de trecere a lucrării mântuitoare a lui Hristos, din umanitatea Sa în oameni. Astfel, Biserica se constituie prin această extindere a vieţii lui Hristos în noi.
Evenimentul Pogorârii Duhului Sfant este descris în cartea „Faptele Apostolilor” (F.A. 2,4). Aici se spune că Duhul Sfânt Se pogoară din cer ca un vuiet mare de vant şi Se împarte deasupra capului fiecăruia din cei prezenţi, în chip de limbi de foc.
La Pogorarea Duhului au fost prezenţi numai Apostolii?
Textul „Când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc” (FA. 2, 1), a dat naştere la multe nedumeriri, pentru ca nu se precizează cine sunt acei „toţi”. Din dorinţa de a aduce mai multă lumină în acest caz, versiunea română a Noului Testament a introdus termenul de „Apostoli”. Însă, dacă se omite cuvantul „Apostoli” poate rezulta că în acea zi se găseau laolaltă nu numai cei doisprezece, ci toţi cei o sută douăzeci de fraţi care s-au aflat împreună cu Apostolii alături de Iisus, începând cu Botezul săvârşit de Ioan şi până la Înălţare (F.A. 1, 22). Sfântul Ioan Gură de Aur, Teofilact si alti exegeti, afirma ca la Cincizecime au fost prezenti nu numai apostolii, ci si alti frati. De aici reiese ca Sfântul Duh s-a revarşat peste toţi membrii Bisericii, şi nu numai peste ierarhia reprezentată de apostoli. Exegeza ortodoxă, precum şi cea romano-catolică, bazate pe Tradiţie, afirma că la Cincizecime era de faţă şi Maica Domnului.
Faptul că limbile apar „împărţite”, denotă că fiecare persoană se învredniceşte în mod propriu de primirea Duhului. Acest Duh sfinţeşte pe fiecare om în parte şi pe toţi laolaltă, adică sfinţeşte persoane în comuniune sau pentru comuniune.
Rusaliile – momentul în care Apostolii încep să grăiască în limbi necunoscute
După Pogorârea SfântuluI Duh, Apostolii au primit puterea de a grăi în limbi necunoscute de ei până atunci. Au descoperit învăţătura Mantuitorului şi altor neamuri, în diferite limbi. Începutul a avut loc chiar în această zi, a Pogorârii Sfântului Duh, când s-au făcut înţeleşi de toţi iudeii veniţi la Ierusalim din tot Orientul. Pelerinii neputând să-şi explice cum de puteau predica în graiuri diferite, unul dintre ei îi acuză că ar fi „plini de must”, adică beţi (F.A. 2, 13). Atunci Sfântul Petru a luat cuvântul pentru a-i apăra pe Apostoli de o asemenea învinuire, dar şi pentru a vorbi mulţimilor despre Hristos. El le-a descoperit că se împlinise profeţia lui Ioil: „Iar în zilele din urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul” (F.A. 2, 17, Ioil 3, 1). În urma cuvântării lui Petru, trei mii de persoane au primit botezul.
Limbile de foc sub forma cărora sa pogorât Duhul Sfânt erau de foc, lucru care are o mare însemnătate. Focul vadeşte faptul că Duhul Sfânt este de aceeaşi Fiinţă cu Tatal şi cu Fiul, deoarece Dumnezeu este foc mistuitor. Limbile de foc arată chipul dublu al felului în care avea să lucreze propovăduirea Apostolilor, pentru ca focul luminează dar şi arde, în acelaşi fel în care învăţătura Lui Hristos îi luminează pe cei care şi-o înşusesc şi aduce pierzanie celor care nu cred. Desigur, focul în chipul căruia Şi-a făcut apariţia Duhul Sfânt nu era un foc zidit, ci unul nezidit. De aceea Sfântul Evanghelist Luca nu a spus limbi de foc, ci limbi ca de foc.
Se obişnuieşte să se vorbească de trimiterea Sfântului Duh în lume, ca despre un act prin care Duhul ar lua locul lucrării lui Hristos. În acest caz, Biserica ar fi numai opera Sfântului Duh. În realitate însă, Duhul trebuie văzut întotdeauna ca Duhul Lui Hristos, deci, nu trebuie văzut sau conceput ca despărţit de Hristos.
Există obieiul ca în ziua de Rusalii, să se aducă în biserică frunze de nuc sau de tei, simbol al limbilor ca de foc, ca semne ale coborârii Sfântului Duh. Ele sunt binecuvantate şi împărţite credincioşilor, care le aşează la icoanele din case.
Sâmbătă, 7 iunie, înainte de Duminica Rusaliilor sunt Moşii de vară, zi dedicată pomenirii morţilor. Cu această a ocazie, în toate bisericile ortodoxe se oficiază Sfânta Liturghie, urmată de slujba de pomenire a celor morţi. Biserica Ortodoxă a consacrat Sâmbăta, ca zi de pomenire a morţilor. Două dintre sâmbetele din cursul anului, sunt dedicate în chip special pomenirii generale a morţilor: sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne (a Înfricoşătoarei Judecăţi) şi sâmbăta dinaintea Duminicii Pogorarii Sfântului Duh. Ambele zile poartă în popor şi denumirea de Moşi, pentru că în ele facem pomenirea părinţilor, moşilor şi strămoşilor noştri cei morţi.