Scandalul din Ţinutul Secuiesc

Fraţi români, ia să vedem ce ne spune site-ul „Realitatea.net”, unul dintre site-urile obiective, atât cât se poate să fii obiectiv, în spaţiul românesc aflat de o parte şi de cealaltă a lanţului muntos carpatic. Deci, ni se aduce la cunoştiinţă că onorabilul „Guvernul de la Budapesta a reacţionat prompt după ce unele primării din Ţinutul Secuiesc au fost amendate pentru arborarea steagului maghiar fără ca aceste steaguri să fie însoţite şi de drapelul României. Ministrul de externe ungar, Peter Szijjar-to a transmis un comunicat prin care cere autorităţilor române să nu amendeze maghiarii pentru celebrarea sărbătorii naţionale. «Asemenea amenzi sunt nedemne de o ţară membră UE şi sunt contrare respectului reciproc. Maghiarii nu afectează cu nimic România prin comemorarea eroilor lor», a menţionat în comunicat ministrul de externe ungar. Peter Szijjarto a făcut referire la amenzile aplicate la Sf. Gheorghe, Odorheiu Secuiesc şi Târgu Secuiesc pentru arborarea simbolurilor maghiare cu ocazia aniversării revoluţiei de la 1848. Pregătirile pentru sărbătorirea zilei de 15 martie i-au adus o amendă primarului din Sfântu Gheorghe. Sancţiunea a fost dată de prefectul din Covasna. O sancţiune similară a primit şi primarul din Târgu Secuiesc”. Adevărul, nu ne referim la cel istoric, ci la cel demografic, contemporan, deci, adevărul este că, de-a lungul timpului, maghiarii şi secuii au ajuns majoritari în cele trei localităţi, iar românii, minoritari. Dar nici acest aspect nu este grav. Grav este doar faptul că, după 1989, noi, românii am avut parte doar de guverne de mormoloci şi de escroci, aşa de escroci că nu au ezitat, pentru a pune mâna pe putere, pentru a o controla, să facă pact peste pact cu UDMR care, din punct de vedere juridic nici nu este partid politic, ci un fel de… organizaţie culturală care ştie să negocieze, să-şi apere interesele, iar aceste interese nu sunt ale întregii comunităţi maghiare şi secuieşti, ci doar a unei minorităţi de şmecheri din interiorul minorităţii maghiaro-secuieşti. Dovadă, cei mai mulţi maghiari şi secui, aşa se zice prin Muntenia, sunt la fel de săraci ca majoritatea teleormăneană ce visează să aibă bafta de-a ajunge mai ceva ca Liviu.
Pe de altă parte, nu-nţeleg de ce românii nu au sânge-n ei ca americanii, pe care îi tot iau ca model. în Statele Unite sunt o grămadă de naţionalităţi, inclusiv nativii amerindieni care au fost macelăriţi într-o veselie, în secolul al XIX-lea şi, a propos de acest fapt, nimeni nu-i acuză pe americani de crime împotriva umanităţii, cum sunt acuzaţi germani care i-au gazat la greu, indiferent de anotimp, pe evrei, căci, de, evreii sunt poporul ales, pe când pieile roşii sunt poporul neales. Şi dacă ar fi să facem o paralelă, chiar de ordin istoric, nimeni nu s-a mai şifonat sau oripilat pentru românii masacraţi de ungurii extremişti, după ce România a fost obligată, în al Doilea Război Mondial, obligată de către Hitler, să cedeze definitiv Ardealul, maghiarilor. Nimeni nu a cerut să se facă dreptate cel puţin urmaşilor românilor basarabeni deportaţi în Siberia de guvernul Stalin, mulţi murind fără să mai aibă parte de un mormânt şi de o cruce la cap. Nimeni. Dar, revenind la modelul american după care suntem leşinaţi ca fata mare ce aşteaptă curioasă să fie deflorată, deci, revenind la acest model, acolo, la americani, toate naţionalităţile folosesc la nivel de administraţie doar engleza americană, acolo, în universităţi, se predă, se susţin examene doar în engleza americană. Acolo, etnicii maghiari nu se mai dau în stambă. Acolo, naţionalităţile şi sunt o grămadă, vorbes limba maternă doar în casă sau în perimetrul cartierului unde se află, în rest, doar engleza americană. Acolo, regula convieţuirii este simplă şi clară: ai venit să stai la noi, ai venit într-un stat gata întemeiat, vrei să trăieşti la noi, ne respecţi legile, nu, valea.
Dar la noi, la noi domeşte legea curvelor din mediul politic care, pentru un avantaj de moment, sunt capabile nu să-şi vândă ţara, ci mai rău, să vândă libertatea şi dreptul de a fi al poporului român. Ne văicărim că ungurii şi secuii fac ceva pe simbolurile nostre naţionale. Păi, cu asta rămânem, cu văicăritul. De ce ne sfidează ungurii şi maghiarii? Simplu, fiindcă pot. De ce pot? Răspunsul este la fel de simplu: fiindcă politicienii români le permit.
Ştiţi că ruşii nu prea ne au la suflet, mai ales după excesele noastre din timpul celui de-al doilea mare conflic armat al secolului trecut, în Crimeea, când ne-am aliat cu germanii împotriva ruşilor, crezând că l-am apucat pe Dumnezeu de picior, când, de fapt, îl apucasem pe dracu’ de coadă. Dacă va izbucni un conflic între americani şi ruşi, noi va trebui să fim cu americani, împotriva ruşilor, iar ungurii, care nu ne înghit nici dacă ar folosi o tonă de lămâie, imediat, s-ar putea, să ne atace pentru a realiza visul lor: Ungaria Mare. Oricât ne place să ne dăm mari şi tari, viitorul nostru, ca naţiune, este fragil şi asta datorită unor politicieni ca Iliescu, Roma, Băsescu, C.V. Tudor, ultimul cultivând, în mod periculos, xenofobia şi antisemitismul, iar dacă primii trei au fost mai ponderaţi sub acest aspect, în schimb au pus bazele corupţiei şi au favorizat-o, fragilizându-ne la fel de mult ca apostolul urii, C.V.Tudor. Pe scurt, nu mai avem curajul de a fi puternici. în schimb, naştem pe bandă rulantă viitori emigranţi şi viitori limbrici politici.