În creştinism, cei mai cunoscuşi arhangheli sunt Mihail („Cel care este asemenea lui Dumnezeu”), Gabriel („Dumnezeu este puterea mea”), Rafael („Dumnezeu care vindecă”) şi Uriel („Focul purificator al lui Dumnezeu”).
Marele angelolog Dionisie Areopagitul îi descrie astfel: „Sfânta treaptă a arhanghelilor, prin locul ei ierarhic care este cel mijlociu menţine de fapt în legătură pe cele de la margini. Căci în realitate ea comunică atât cu prea sfinţii Întâietori cât şi cu sfinţii Îngeri. Cu cea dintâi pentru că este întoarsă către Începutul cel care este mai presus de fiinţă, iar cu îngerii pentru că ea este, în acelaşi timp şi o treaptă tălmăcitoare, primind iluminările dumnezeieşti de la Întâietori, în mod ierarhic şi vestindu-le Îngerilor în chip îngeresc şi în continuare, prin Îngeri, descoperindu-ni-le
nouă, pe măsura sfinţeniei fiecăruia dintre noi şi iluminându-ne astfel în chip dumnezeiesc”.
Fiinţa umană care reuşeşte, datorită purităţii şi deschiderii sale sufleteşti, să intre în comuniune cu ierarhia angelică a arhanghelilor îşi poate trezi şi amplifica prin intermediul lor o gamă foarte variată de stări, cum ar fi: bucuria, împlinirea, umilinţa, aspiraţia spirituală, detaşarea, pacea, luciditatea, dragostea pentru toate fiinţele umane şi iubirea pentru Dumnezeu.
Fiecare fiinţă umană are un înger păzitor ale cărui funcţii sunt, în mare, patru, ca braţele unei cruci: el este învăţător (luminează şi aduce un spor de cunoaştere), protector (fereşte de toate relele), sfătuitor (îndeamnă spre fapte bune) şi călăuză mistică (arată calea mântuirii). Îngerul
păzitor este „înger al păcii” ( Sf. loan Gură de Aur), „înger al căinţei” (Hermas), „înger al rugăciunii” (Tertulian).
În psalmul 91,11 ctim: „El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale”, iar la Evrei 1,14 îngerii sunt numiţi „duhuri slujitoare, trimise ca să slujească, pentru cei ce vor fi moştenitorii mântuirii”. Îngerii, ca protectori cereşti ne stau alături
„ca nişte fraţi mai mari” (Isaac Sirul) cu care avem în comun natura raţională (Grigorie cel Mare). În iubirea îngerilor pentru oamneni se oglindeşte iubirea Tatălui. Îngerul ne stă alături în clipa morţii, ne călăuzeşte şi ne apără la Judecata de Apoi şi ne duce în „sânul lui Avraam” (Luca 16,22). Sf. Augustin se întrabă dacă nu cimva, în ziua Judecăţii, ne vom auzi viaţa povestită de îngerul nostru păzitor.
Sf. Isaac Sirul scria că: „Îngerii se apropie de tine înconjurându-te ca un zid şi prin aceasta toţi cei ce te ispitesc se depărtează din apropierea ta”. Ei sunt cei care intră în Biserică pntru a slăvi, alături de oameni, bunătatea lui Dumnezeu: „Stăpâne, Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai aşezat în ceruri cetele şi oştile îngerilor şi ale arhanghelilor, spre slujba slavei Tale, fă ca împreună cu intrarea noastră să fie şi intrarea sfinţilor Tăi îngeri, care slujesc împreună cu noi şi împreună slăvesc bunătatea Ta”. Prin urmare, sărbătoarea sfinţilor arhangheli ne cere să ne aducem aminte că îngerul nostru păzitor ne iubeşte şi ne cere să învăţăm să iubim şi noi asemenea îngerilor, după cum se spune în Rugăciunea Domneacă: „precum în cer, aşa şi pe pământ”.
Pr. prof. dr. Mihail Iulian STAN Directorul Seminarului Teologic „Sf. loan Gură de Aur” din Târgovişte
