Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi

În fiecare zi, în sinaxarul Bisericii Ortodoxe Române, găsim sfinţi care şi-au dedicat întru totul viaţa Mântuitorului Hristos, şi care au urmat Lui aşa după cum El Însuşi ne îndeamnă pe toţi prin cuvintele: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8,34).
În ziua de 14 octombrie găsim în calendar pe Sfânta Cuvioasă Parascheva, cea care a înţeles cuvintele Mântuitorului şi le-a aplicat în viaţa ei, încă de la o fragedă vârstă.
Sfânta Parascheva a trăit în prima jumătate a veacului al Xi-lea, fiind născută în localitatea Epivat, în apropiere de Constan-tinopol. S-a născut într-o familie de oameni credincioşi şi de neam bun. Din pruncie a învăţat de la mama ei ce înseamnă să iubeşti pe Dumnezeu şi pe aproapele. Se spune că, pe la vârsta de zece ani, a intrat într-o biserică şi a auzit cuvintele Domnului iisus: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8,34). Aceste cuvinte au atins sufletul ei tânar, şi luminată de harul lui Dumnezeu şi-a împărţit toate hainele săracilor. Acest lucru l-a facut de mai multe ori, chiar dacă părinţii ei o mustrau mereu. După trecerea câtorva ani, a părăsit lumea aceasta cu toate frumuseţile ei efemere şi s-a retras în pustie trăind numai pentru Hristos. A plecat de acasă şi s-a oprit întâi la Constantinopol, unde a ascultat cuvintele de învăţătură ale unor călugari şi călugăriţe cu aleasă viaţă duhovnicească. De aici a mers până la o mănăstire din Heracleea Pontului unde a rămas cinci ani. Arzând de dorinţa de a vedea şi cunoaşte locurile pe unde a mers şi a trait Mântuitorul Hristos, pleacă din mănăstire spre Ţara Sfântă. După ce a văzut ieru-sal-imul, s-a aşezat într-o mănăstire din pustiul iordanului. Aici a trăit în post şi rugăciune, luând ca exemple de viaţă duhovniceacă pe Sfântul ioan Botezătorul, Maria Egipteanca şi atâţia alţi ostentori din pustie.
Într-o noapte, pe când avea 25 de ani, un înger i-a spus în vis să se reîntoarcă în locurile natale. Plecând spre locurile natale, trece prin Constantinopol, unde ramâne o vreme în biserica Născătoarei de Dumnezeu din Vlaherne unde s-a rugat cu lacrimi la icoana Sfintiei sale, cerându-i ajutorul şi spunând ca altă nădejde, acoperamânt şi întărire în faţa ispitelor nu are în afară de Sfânta Fecioara. De aici, Parascheva s-a îndreptat spre Epivat, locul unde văzuse lumina zilei pentru prima dată, fără să spună cuiva cine este şi de unde a venit. Acolo a mai trăit puţină vreme, după care a trecut la Domnul. A fost îngropată ca o străină, neştiind nimeni cine era. Sfintele sale moaşte au fost găsite în mod miraculos, pentru că Dumnezeu nu trece cu vederea pe niciunul dintre cei care au bine plăcut Lui. Cinstitele moaşte ale cuvioasei au fost puse în satul Epivat, în biserica Sfinţilor Apostoli, unde au stat vreo două sute de ani. În jurul lor s-au săvârşit multe minuni. Din cauza schimbărior politice din acele vremuri, moaştele Sfintei au fost mutate în mai multe oraşe, la Târnovo în Bulgaria, la Belgrad în Serbia şi apoi din nou în Constantinopol.
După 120 de ani, în 1641, au cunoscut ultima strămutare, de data acesta pe pământ românesc. Evlaviosul domnitor Vasile Lupu al Moldovei a plătit toate datoriile Patriarhiei ecumenice, fapt pentru care, patriarhul Partenie I, împreună cu membrii sinodului sau au hotarât să-i ofere, drept recunoştinţă moaştele Cuvioasei Parascheva. Acestea au fost aduse în ţară de trei mitropoliti greci, fiind aşteptate cu multă bucurie de domnitor împreună cu familia, de mitropolitul Varlaam şi episcopii săi, de cler şi credincioşi. Au fost asezate în biserica mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi” din Iaşi, ctitoria lui Vasile Voda Lupu. În anul 1888, au fost mutate în noua catedrală din Iaşi. Aici se găsesc şi astăzi, fiind cinstite de obştea credincioşilor moldoveni, care o consideră o adevărată ocrotitoare a Moldovei, de credincioşi din toată ţara şi de peste hotare.
Pr. dr. Gheorghe DRAGHICI. Seminarul Teologic „Sf. loan Gură de Aur” din Târgovişte