Luna decembrie, pentru Teatrul „Tony Bulandra” prilejieşte întâlnirea publicului târgovştea cu o serie de capodopere ale teatrului naţional, dar şi universal. De asemenea, amatorii de teatru de calitate vor avea ocazia să vadă adevărate capodopere de artă regizorală şi interpretativă.
Visul unui suflet
Deci, luni 8 decembrie, în Sala Mare a Teatrului „Tony Bulandra”, vor avea loc două reprezentaţii cu spectacolul „Visul unei nopţi de iarnă” de Tudor Muşatescu. Primul spectacol va fi susţinut la ora 12.00, iar următorul, la ora 16.00. Regia şi decorurile sunt semnate de Mc Ranin. Asistent regie este Cătălina Baciu. Costumele sunt creaţia Ralucăpăi Frăţiloiu. Regie tehnică: Gheorghe Butcă, Lumini: Marius Niţu, Sunet: Emil Matei, Ateliere: Florin Diţescu şi Florin Duţan, Recuziter: Eduard Ştefan, Costumieră: Georgeta Pleşa,Maşinişti:Teofil Diaconeasa şi Florin Necşoiu. Distributie: Alexandru Manea -Liviu Cheloiu, Doruleţ – Lavinia Pele, Manole – Corneliu Jipa, Gogu Panait – Petrică Nicolae (teatrul ODEON, Bucureşti), Natalia Panait – Delia Lazăr, Milică – Mircea Silaghi, Bebe Cristian – Radu Câmpean, Fanţa – Maria Nicola, Elvira – Camelia Pintilie.
Alături de „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian, „Visul unei nopţi de iarnă” este o capodoperă a comediei romantice româneşti. Piesa lui Tudor Muşatescu a mai fost reprezentată pe scena Teatrului „Tony Bulandra”, provocând încântarea spectatoriilor prin faptul că jocul actorilor se întrepătrunde perfect cu decorurile semnate de Mc Ranin, care semnează şi regia. Prospeţimea şi spontaneitatea dialogului, ingenuitatea şi vivacitatea eroinei, reţinerile emoţionale ale scriitorului de succes, laxitatea cunoştinţelor avute, unitatea familiei din clasa de mijloc, toate au părut ocrotite de căldura omniprezentului şemineu. Romantică, plină de lirism şi frumuseţe a caracterelor, piesa de teatru „Visul unei nopti de iarnă” a fermecat generaţii la rând. A avut premiera pe scenă în anul 1937, la Teatrul „Comedia” din Bucureşti. A fost ecranizată de două ori: prima dată în 1946, în regia lui Jean Georgescu, şi a doua oară în 1980 (pentru televiziune), în regia lui Dan Necşulea. „Visul unei nopţi de iarnă” este o poveste de dragoste dintre El (Alexandru) – scriitor de succes, matur, înalt, şarmant şi Ea (Doruleţ) – tânără, naivă, visătoare, îndrăgostită de el după ce i-a citit toate cărţile. Comedia romantică scrisă în urmă cu peste 70 de ani emoţionează şi astăzi prin delicateţea şi naturaleţea personajelor.
Tudor Muşatescu conturează o poveste de dragoste cuceritoare şi idealizată. De fapt, „Visul unei nopţi de iarnă ” este visul unei tinere fete sărace, Maria (Doruleţ. Aşa mi se zice în particular. Doruleţ m-am botezat eu singură, când am fost bolnavă de scarlatină şi mă plictiseam închisă în casă…), vânzătoare la un magazin de bijuterii. Valoarea piesei constă în realizarea plină de omenesc a Mariei Panait, în dorinţa ei de a evada din monotonia zilnică a unei existenţe de-abia asigurate (orice asemănare cu realitatea zilelor noastre este voită, binevenită şi, mai ales, tristă prin „încremenirea în proiect” a societăţii româneşti vreme de peste 70 de ani). Această „evadare” ar echivala pentru ea cu eliberarea sufletească. Zbuciumul interior al Mariei este alăturat visului de schimbare al scriitorului Alexandru Manea. Obosit de viaţa pe care o duce, dezamăgit de relaţiile cu „lumea bună”, Alexandru are, prin Maria, revelaţia vieţii adevărate, autentice, întemeiată nu pe interes, ci pe iubirea sinceră şi reciprocă. La sfârşitul nopţii şi al piesei, viziunile onirice ale personajelor „mor” spre a se naşte în plan real, ca împliniri concrete.
Vineri, 9 decembrie, piesa lui Tudor Muşatescu va fi reluată în cadrul spectacolului caritabil „Miracol de Crăciun”, ce va avea loc de la ora 19.00, în Sala Mare a Teatrului „Tony Bulandra”.
Sâmbătă, 10 decembrie, în Sala Studio, la ora 19.00, va fi reluat spectacolul-coupe „Frumos e în septembrie la Veneţia” de Teodor Mazilu, realizat de Mc Ranin şi Cătălina Baciu. Regie tehnică: Mircea Macarie. Sunet: Cătălin Buzea. Lumini: Oana Caibăr. Spre deosebire de teatrul lui Tudor Muşatescu, ce pune în prim plan nevoia de sentimentalism şl sinceritate, cel al lui Teodor Mazilu scoate în evidenţă suferinţa ascunsă în spatele unei măştip e care şi-o confecţionează abil fiecare individ, cu scopul nemărturisit de a-şi ascucunde sufletul pentru a se feri de suferinţă, ceea ce face ca fiecare persoană să pară complexă şi, în acelaşi timp, paradoxală. Astfel, nepotrivirea dintre închipuire şi realitate naşte tragicul şi comicul existenţei. Planurile măreţe întâlnesc realitatea simplă. „Cum ar fi dacă acum nu ar fi aşa, ci altfel?” este întrebarea al cărui răspuns fuge mereu în viitor.
Septembrie veneţian
„Frumos e în septembrie la Veneţia” este una din piesele-scurte scrise de Teodor Mazilu, o piesă în care personajele întâlnesc realitatea dorită, dar nu ştiu să o recunoască. Visarea e mai comfortabilă, conştientă de lipsa-i de responsabilitate şi de implicare. Acelaşi titlu îl poartă şi spectacolul Teatrului Tony Bulandra Târgovişte, în regia şi scenografia lui Mc Ranin, specta-col-coupe care conţine şi „Împăiaţi-vă iubiţii”. Tot piesă scurtă, aceasta surprinde o frântură din viaţa personală a unui regizor şi a unei actriţe. Tipologii diferite, el – arogantul atotştiutor, ea – femeia conştientă de principalul ei atuu, frumuseţea, se întâlnesc pentru a-şi exorciza cele mai mari frici: el – frica de moartea, ea – frica de a fi lipsită de talent. Ambele piese care compun spectacolul-coupe sunt în două personaje. Interesant este că Ea nu se schimbă. Este jucată de aceeaşi actriţă, Camelia Varga, ce îşi face remarcat personajul prin farmec, expresivitate şi energie. El se transformă. Îl întâlnim pe actorul Mircea Silaghi în Frumos e în septembrie la Veneţia, actor ce conferă personajului poezie, un aer meditativ şi cuceritor şi o forţă conţinută care izvorăşte din intensitatea privirii.
În „Împăiaţi-vă iubiţii”, rolul unui El raţional, pragmatic, autoritar este jucat de actorul Radu Câmpean. Efectul întâlnirii dintre aceste personaje este unul comic, care nu dă însă la o parte întrebarea „de ce viaţa noastră este mereu în altă parte, alături de altcineva?” Romantism, umor, pasiune, candoare – toate acestea, şi chiar mai multe de atât, se regăsesc în septembrie pe scena teatrului din Târgovişte. Destine
Duminică, 11 decembrie, în Sala Mare, la ora 19.00, urmează spectacolul „Trei surori’ de A. P. Cehov, în traducerea Ralucăl Rădulescu.Regia artistică: Aleksandar Ivanovski. Scenografia: Valentin Codoiu. Regia Tehnică: Radu Ilicea. Sunet: Emil Matei. Lumini: Adrian Dragomir Şi Oana Caibăr. Proiecţie: Cătălin Buzea. Recuziter: Eduard Ştefan. Costumieră: Georgeta Pleşea. Masinişti: Teofil Diaconeasa, Emilian Alecu, Nicolae Cobianu. Execuţie costume: Raluca Frăţiloiu Şi Georgeta Brânzea. Ateliere: Adrian Stoichiţă, Florin Duţan, Florin Diţescu
Premiera piesei „Trei surori” a avut loc în data de 8 octombrie 2016. „Piesa lui Cehov, este o comedie a ceea ce ar putea fi. Personajele trăiesc, asemenea nouă, într-o lume destabilizată, o lume aflată în prăbuşire din toate punctele de vedere, o lume însetată de o nouă ordine. Focul din cel de-al treilea act ne zguduie existenţa. Se duce un război mut în jurul nostru care devine, pe nesimţite, din ce în ce mai prezent. Spaţiul privat,pe care l-am dominat atât de superiori, este acum cucerit încetul cu încetul, abuzat, violat. Ce putem face? Ce ar trebui să facem? Cum ar trebui să trăim în această lume nouă? Urmărim zbuciumul personajelor lui Cehov, dar ele continuă să arate înspre noi. Timpul scapă printre degete fără milă, îngropându-i în întrebări fără răspuns. De ce dragostea lor nu este de ajuns? Sunt captivi în realităţi individuale diferite, fără ca măcar amintirile să coincidă – ce ar trebui să îşi amintească şi cum? Piesa este un terifiant şi brutal poem care ne vorbeşte despre cum să fim mai simpli, mai autentici, mai noi înşine.” – spune Alexandar Ivanovski, regizorul spectacolului.
Dacă totul este în zadar, pentru că nimic nu îi conduce spre atingerea idealului, fiecare zi din viaţa acestor personaje pare că îşi dă ultima suflare. Viaţa lor este mereu în altă parte. În cele din urmă, siliţi de împrejurări să admită că locul lor este acolo unde se află deja, vor găsi refugiul în muncă şi în micile bucurii de familie. Regizorul mărturiseşte că lucrul la această producţie a fost un lung proces de muncă, dar care a reprezentat, totodată, şi o adevărată plăcere, având în vedere că „s-a îndrăgostit” de delicata sensibilitate artistică a actorilor teatrului târgoviştean. Cu actorii români, aşa cum mărturiseşte, Aleksandar rezonează cel mai bine şi tocmai de aceea a reuşit să-i pună faţă în faţă, în cel mai sincer mod, cu personajele pe care aceştia le au de interpretat. Pe scenă are loc o autentică comunicare teatrală şi un schimb de generaţii care oglindeşte acelaşi schimb în rândurile publicului. Liviu Cheloiu, interpretul personajului Andrei Prozorov, este cel care a observat că, tocmai atunci când pe scenă nu se simte prezenţa regizorului, abia atunci ai de-a face cu un regizor puternic, care nu are nevoie de trucuri pentru a atrage atenţia, ci îi călăuzeşte pe actori spre împlinirea personajului lor. Personajul actriţei Carmen Ionescu din piesa „Trei surori”, Anfisa, este un exemplu în acest sens. Deşi are un număr mic de replici şi apariţii, regizorul a ajutat-o să-şi descopere importanţa: aceea de personaj simbol, de personaj laitmotiv, care apare asemenea unui memento, în momente cheie. De sentimentul de familie, creat de simţul moderaţiei cu care Ivanovski aborda orice problemă ivită, mărturisesc că se bucură atât actriţa Carmen Ionescu, cât şi Liviu Pintileasa, aflat la a cincea colaborare cu Teatrul Tony Bulandra. Alexandru Năstase, din rolul lui Kulîghin, realizează că lucrul la această montare l-a pus din nou în condiţia studentului. „Am simţit prietenie şi dorinţa de a lucra în adevăr, aşa cum făceam noi în universitate.” Distributie: Olga -Mihaela Trofimov, Maşa-Andreea Tănase, Irina- Elisabeta Râmboi, Prozorov- Liviu Cheloiu, Natalia- AnaMaria Carablais, Kulîghin – Alexandru Năstase, Verşînin – Bogdan Farcaş, Tuzenbah – Liviu Pintileasa, Cebutîkin – Corneliu Jipa, Solionîi – Radu Câmpean, Fedotik -Ştefan Pavel, Rode – Cristian Olaru, Ferapont – Cristina Dumitra, Anfisa – Carmen Ionescu.
Luni, 12 decembrie, va avea loc spectacolul aniversar -25 de ani, susţinut de Ştefan Hruşcă, în Sala Mare, la ora 20.00.
Rezervările de bilete se pot face la telefon 0245.210.046 sau prin reţeaua Eventim. Mai multe detalii puteţi găsi la adresa www.tonybulandra.ro.
Pagină realizată de Mircea COTÂRŢĂ
