Teatru pentru adolescenţi, cu adolescenţi, la Zilele Liceului „Ion Heliade Rădulescu”

Opt adolescenţi pasionaţi de teatru din liceul „Ion Heliade Rădulescu” Târgovişte şi-au demonstrat talentul actoricesc cu ocazia Zilei Liceului, care a avut loc vineri, 24 mai. Aceştia au fost primiţi cu încurajări, au fost aplaudaţi şi au reuşit să arate că există adolescenţi dispuşi să-şi dedice o parte din timp unor experienţe culturale.
După patru luni de repetiţii zilnice, mult efort şi multă energie consumată, răsplata a fost succesul de vineri. Iar pentru autoarea piesei, Andrada Vissarion, profesoară de limba engleză, cei opt tineri şi reuşita lor au fost o revelaţie!
Pornind de la o întâmplare reală, piesa, numită „Bustul” a luat naştere după ce, în primele zile ale anului, o ştire uimea Târgoviştea: se furase capul bustului poetului Grigore Alexandrescu, din scuarul Primăriei. După cum povesteşte autoarea, care a şi regizat-o:
„Mă aflam la o masă cu trei prieteni şi subiectul zilei era furtul capului lui Alexandrescu. Am discutat, indignaţi, despre neobişnuitul situaţiei, despre imprevizibilul acestei lumi, despre o anumită nesiguranţă pe care o resimţim cu toţii. Întrebarea care a rămas fără răspuns a fost: „Bine, dar noi chiar nu facem nimic? Chiar aşa, stăm aici la un vin fiert şi nu facem nimic?”, care a devenit una dintre replicile piesei. Acela a fost momentul în care m-am gândit să fac ceva, să trag un semnal de alarmă, să spun că nu este în regulă ce se întâmplă, să mă revolt, într-un fel. Ajunsă acasă, am scris piesa într-o noapte. Mai greu a fost să găsesc adolescenţi destul de „nebuni” care să aibă curaj să joace, să apară în faţa unui public, să vină la repetiţii, să lucreze în echipă şi mai ales să înţeleagă. După mai multe schimbări şi adaptări, distribuţia a fost următoarea: Ion Heliade Rădulescu – Gabriel Matei, XI G, Grigore Alexandrescu – Tiberiu Flavius Săndulescu, X E, Vasile Cârlova – Adelin Zamfir – IX G, Iancu Văcărescu – Robert Postelnicu, XII C, Florica – Angelica Boiangiu, XI C, Prietenă 1 -Daniela Miu, XI C, Prietenă 2 -Beatrice Chiriac, XI F, Un prieten – Daniel Constantinescu, XI F. Muzica a fost concepută de către Florin Popescu, XI F.”
În ceea ce priveşte structura acesteia: „Am gândit-o special în două acte pentru a capta atenţia unor elevi de liceu, dar şi pentru a se adapta unui moment scurt, de 10-15 minute. Nu aş putea s-o încadrez în dramă sau comedie, pentru că s-a râs la reprezentaţie, dar s-a şi tăcut… Subiectul în sine nu are nimic comic, iar piesa se poate ajusta pe nivelul de experienţă şi de maturitate, atât al unor oameni foarte tineri, cât şi al unor adulţi, cu condiţia să ştie să citească printre rânduri. Există personaje din zilele noastre, cei trei prieteni care discută la fel ca, noi atunci, dar şi personaje care au existat cândva şi care au însemnat mult pentru cultura română: I.H. Rădulescu, Alexandrescu, Văcărescu, Cârlova. Există turnul Chindiei, există ruinele pe sub care două dintre personaje se plimbă şi discută despre schimbările pe care le observă, există şi câţiva domnitori, unii care au cap, alţii care nu au. M-am jucat cu îmbinarea între realitatea ştiută sau văzută cu ochiul liber şi una ascunsă, pentru că cei trei adolescenţi sunt puşi în situaţia de a fi martorii unor întâmplări ai căror protagonişti nu mai există: plimbându-se prin parc, alunecă şi ajung în acelaşi loc, dar în alt timp. În acest timp, care poate fi şi doar o proiecţie a minţii lor, apar scriitorii, care se declară mâhniţi de cele ce văd în acest oraş, dar nu pot schimba nimic, sau care se ironizează, se susţin şi se indignează împreună. Apare şi Florica, un fel de personaj în ramă, pentru că este personajul din „Zburătorul”, adaptat situaţiei în care Rădulescu scria chiar „Zburătorul”… La final, cei trei adolescenţi, reveniţi în propriul lor timp, înţeleg că este nevoie de ei pentru a schimba lucrurile. Se termină, aşadar, optimist. Sau măcar cu o speranţă, pentru că ei se îndepărtează căutând soluţii.”
Iată şi cum a fost receptată piesa de către adolescenţii care au interpretat-o: „După părerea mea, a fost o experienţă plăcută să joc în această piesă, deoarece mi-am evaluat aptitudinile şi cunoştinţele, iar pe plan psihologic m-a ajutat să-mi dezvolt capacitatea de a socializa mai bine cu celelalte persoane” -Tiberiu Săndulescu.
„A fost o experienţă deosebită, a fost o adevărată plăcere să mă implic în această activitate. În urma acestui „joc”, am devenit mai deschis, mai comunicativ, am cunoscut oameni noi şi mi-am făcut prieteni”. – Robert Postelnicu.
În afară de piesa „Bustul”, la Ziua liceului „Ion Heliade Rădulescu” au mai avut loc şi alte momente, susţinute de elevi din liceu şi de cei de la Liceul de Arte „Bălaşa Doamna”: dansuri populare şi muzică, precum şi simpozionul judeţean „Natura şi omul”.