Tradiţii şi obiceiuri de Paşte

Din punct de vedere etimologic, cuvântul „Paşte” este influenţat de cuvântul ebraic „pesah”, care, în traducere, înseamnă „trecere”. Însuşi numele sărbătorii ne duce cu gândul că Paştele simbolizează trecerea de la o stare existenţială la alta, atât din punct de vedere material, cât şi din punct de vedere spiritual. Paştele este o sărbătoare cu o simbolistică foarte puternică, aceasta simbolizând Învierea Mântuitorului lisus Hristos. Pe lângă simbolurile religioase, sărbătorile Pascale se caracterizează şi prin existenţa unor obiceiuri păgâne. Paştele este sărbătorit încă din vremurile străvechi, fiind considerat cea mai veche sărbătoare a creştinilor.
Chiar dacă şi pe teritoriul românesc Paştele a devenit o sărbătoare comercială şi o parte importantă a turismului de sezon, există încă foarte multe regiuni şi persoane care respectă cu stricteţe datinile legate de această sărbătoare minunată. Pregătirile pentru Paşte încep încă din prima zi a Postului Mare, perioadă respectată cu stricteţe de către foarte multe persoane care doresc să primească lumina şi liniştea Învierii cu sufletul şi trupul curat. Unele regiuni, cum ar fi Bucovina sau Maramureşul, păstrează intacte tradiţii şi obiceiuri străvechi legate de Învierea Domnului. Este cunoscut faptul că ţara noastră păstrează vii anumite simboluri şi datini, ce e drept acestea predominând în zonele rurale. Din nefericire, nu toţi românii înţeleg cu adevărat semnificaţia acestei sărbători şi o consideră un motiv de distracţie în care plăcerile trupeşti sunt cele care domină. Paştele este o sărbătoare a sufletului, a miracolului Învierii, a bucuriei sufleteşti. Postul Paştelui pentru români culminează, în ultima săptămână, denumită şi Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor. Săptămâna Patimilor începe chiar din seara din duminica Floriilor, Floriile reprezentând o sărbătoare deosebită care are loc cu o săptămână înainte de Paşte. Pe lângă faptul că Este cunoscut faptul că ţara noastră păstrează vii anumite simboluri şi datini, ce e drept acestea predominând în zonele rurale. Din nefericire, nu toţi românii înţeleg cu adevărat semnificaţia acestei sărbători şi o consideră un motiv de distracţie în care plăcerile trupeşti sunt cele care domină. Paştele este o sărbătoare a sufletului, a miracolului Învierii, a bucuriei sufleteşti. Postul Paştelui pentru români culminează, în ultima săptămână, denumită şi Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor. Săptămâna Patimilor începe chiar din seara din duminica Floriilor, Floriile reprezentând o sărbătoare deosebită care are loc cu o săptămână înainte de Paşte. Pe lângă faptul că pregătirile pentru sărbătoarea Învierii Domnului sunt în toi în toate gospodăriile, românii obişnuiesc să îşi petreacă serile la biserică, acolo unde au loc deosebitele slujbe care poartă numele de Denii. Această săptămână este cea mai importantă şi are rolul de a-i pregăti pe toţi creştinii pentru a întâmpina aşa cum se cuvine Paştele. Se consideră că Deniile sunt slujbe unice în lumea creştinilor ortodocşi, iar numele acestora provine din cuvântul de origine slavă „vdenie” care, în traducere, înseamnă „slujbă nocturnă”. La lăsarea serii, credincioşii români merg cu mic cu mare la biserică pentru a asculta şi pentru a retrăi cu durere şi căinţă în suflet ceea ce Mântuitorul lisus Hristos a pătimit în zilele dinanin-tea răstignirii sale pe cruce.
Ouăle de Paşte
O tradiţie importantă pe care românii o respectă în Săptămâna Patimilor este înroşirea ouălor în ziua de joi. Ouăle roşii au devenit un simbol al fertilităţii, însă roşul simbolizează sângele vărsat de către lisus Hristos în momentul în care a fost răstignit pe cruce. Se spune că Maica Domnului a pus sub crucea pe care fiul său era răstingnit un coş cu ouă care s-au înroşit din cauza sângelui. Pentru tradiţia românească, încondeierea ouălor reprezintă un obicei îndepărtat care încă se păstrează în foarte multe regiuni. Oul este văzut ca un element al renaşterii, un simbol al vieţii şi tocmai din acest motiv în cultura românească încondeierea sa are o simbolistică aparte. Modelele şi tehnicile diferă de la o regiune la alta, însă cele mai des utilizate modele sunt cele folclorice, specifice culturii româneşti. Cu toate acestea, în cazul în care o persoană doreşte să împartă, nu este bine să se împartă ouă încondeiate, ci doar ouă roşii. În special în Vinerea Mare românii ţin post negru până la asfinţitul soarelui. În unele regiuni se consideră că în Săptămâna Patimilor nu trebuie să se consume urzici şi nici alimente cu oţet, având în vedere că lisus Hristos a fost bătut cu urzici şi buzele Sale au fost umezite cu un burete de trestie îmbibat în oţet. În zona Maramureşului, în Săptămâna Mare, femeile poartă doliu, iar ştergarele şi perdelele din case sunt tot negre, pentru a fi schimbate în ziua de Înviere cu cele albe. Tot în această regiune, în ziua de joi, credincioşii merg la biserică pentru a se spovedi şi împărtăşi. Se spune că nu este bine să dormi în această zi. Tot în această zi se spune că este bine ca creştinii să dea de pomană pentru sufletul celor morţi. În Săptămâna Mare gospodinele trebuie să facă în toată casa curăţenie şi să pregătească bucatele tradiţionale pentru ziua de Paşte. Se spune că în Sâmbăta Mare femeile trebuie să termine toate pregătirile pentru ziua minunată care va urma, şi tot în această zi mielul este sacrificat şi gospodinele prepară drobul din măruntaiele sale. În noaptea de Înviere toţi creştinii merg la biserică şi aşteaptă să primească Lumina în timp ce se roagă. Ajunşi acasă, ei vor ciocni ouăle roşii; tradiţia spune că cei care ciocnesc ouă în noaptea de Înviere se vor întâlni în viaţa de apoi. În zona Bucovinei, în noaptea de Înviere, fetele tinere spală limba clopotului, iar cu apa folosită se vor spăla pe faţă în dimineaţa următoare pentru a fi frumoase tot timpul anului. O altă tradiţie spune că în dimineaţa Paştelui, credincioşii să toarne apă într-un vas şi să pună în acesta un ou roşu şi o monedă şi să se spele pe faţă. Băieţii tineri trebuie să ofere flori fetelor pe care le îndrăgesc şi acestea la rândul lor trebuie să le ofere câte un ou roşu. Tot o tradiţie asemănătoare este urmată şi în Maramureş, însă de această dată cei mici sunt cei care vestesc Învierea Domnului din uşă în uşă şi la plecare primesc câte un ou înroşit. În zona Moldovei, simbolistica este mult mai puternică. În dimineaţa zilei de Paşte, credincioşii se adună în curtea bisericii unde formează un cerc. Aceştia ţin în mâini lumânările aprinse pe care le-au folosit pentru a primi Lumina Sfântă, dar şi coşuri cu bucate pe care preotul trebuie să le sfinţească. Însă coşul trebuie aranjat cu grijă, după datini străvechi; acesta trebuie să conţină o farfurie pe care sunt aşezate seminţe de mac, pe care le vor arunca într-un râu pentru a alunga seceta, sare – simbol al bogăţiei, zahăr – folosit pentru a vindeca vitele bolnave, făina – simbol al rodului bogat, ceapă şi usturoi pentru protejarea culturilor. Pe lângă aceste elemente simbolice, în coş se aşază şi bucate tradiţionale. Cultura tradiţională românească este una foarte bogată şi plină de simboluri, iar sărbătoarea Paştelui reprezintă o ocazie unică prin care aceste tradiţii şi obiceiuri revin la viaţă de la an la an.