Traficul de persoane, o problema majora

În perioada 2008-2010 s-au înregistrat 23.632 de victime identificate sau presupuse ale traficului de persoane în UE. Aceste cifre reprezintă aspectul cel mai frapant care reiese din primul raport privind traficul de persoane în Europa, publicat de Comisia Europeană. Raportul evidenţiază, de asemenea, faptul că numărul de persoane traficate în interiorul UE şi din ţări terţe către UE a crescut cu 18 % între 2008 şi 2010, însă tot mai puţini traficanţi sfârşesc după gratii, având în vedere că numărul traficanţilor condamnaţi a scăzut cu 13 % în aceeaşi perioadă.
În ciuda acestor informaţii îngrijorătoare, până în prezent doar 6 din cele 27 de state membre ale UE au transpus integral directiva UE privind combaterea traficului de persoane în legislaţia lor naţională şi trei ţări au raportat doar transpunerea parţială a directivei, termenul de transpunere expirând la 6 aprilie 2013.
Pentru a contracara aceste tendinţe este necesar ca legislaţia şi măsurile ambiţioase propuse ca răspuns la problema traficului de persoane să fie transpuse şi puse în aplicare în mod corespunzător.
În cazul în care directiva va fi într-adevăr transpusă integral, aceasta va putea avea un impact real şi concret asupra vieţii victimelor şi va putea să împiedice ca alte persoane să devină victime ale acestei odioase forme de criminalitate. Acest nou act legislativ al UE include acţiuni în diferite domenii, precum cel al dispoziţiilor de drept penal, al urmăririi penale a infractorilor, al sprijinului acordat victimelor şi al drepturilor victimelor în cadrul procedurilor penale şi în domeniul prevenţiei. Acesta prevede, de asemenea, crearea, în fiecare stat membru, a unui raportor naţional sau a unui mecanism echivalent care să ofere informaţii cu privire la tendinţe, să culeagă date şi să măsoare impactul activităţilor de combatere a traficului de persoane.
Comisia Europeană prezintă, de asemenea, o descriere generală a drepturilor victimelor traficului de persoane pentru a oferi informaţii clare, uşor de utilizat, privind dreptul la muncă, drepturile sociale, dreptul la şedere şi dreptul la compensaţii la care cetăţenii au dreptul în temeiul legislaţiei UE. Această descriere generală va fi folosită de către victime, de către profesioniştii din domeniul traficului de persoane (ONG-uri, poliţia, autorităţile responsabile cu imigraţia, inspectorii muncii, poliţiştii de frontieră, personalul medical şi asistenţii sociali).
Numărul total al victimelor identificate şi presupuse s-a ridicat la 6.309 în 2008, 7.795 în 2009 şi 9.528 în 2010, înregistrând o creştere de 18 % pe durata celor 3 ani de referinţă. Profilul victimelor diferenţiat în funcţie de sex şi vârstă a fost, pe durata celor trei ani de referinţă, astfel: 68 % femei, 17 % bărbaţi, 12 % fete şi 3 % băieţi. Pe durata celor trei ani de referinţă, majoritatea victimelor identificate şi presupuse au fost traficate în vederea exploatării sexuale (62 %). Traficul de persoane în scopul muncii forţate (25 %) ocupă locul doi, urmat de alte forme de trafic, cu o pondere mult mai mică (14 %), cum ar fi traficul de persoane în scopul prelevării de organe, al comiterii de activităţi infracţionale sau al vânzării de copii.
Numărul total al persoanelor suspectate de trafic în statele membre ale UE s-a redus cu aproximativ 17 % între 2008 şi 2010. 75 % din numărul persoanelor suspectate de trafic sunt bărbaţi. Persoanele suspectate de trafic în scopul exploatării sexuale reprezintă aproximativ 84 % din numărul total al persoanelor suspectate de trafic pe durata celor trei ani de referinţă.