Umanitatea, un pericol major pentru ecosistem

Una dintre caracteristicile cercetării ştiinţifice contemporane este diversitatea domeniilor abordate, iar în cadrul acestora multitudinea de subiecte care scot în evidenţă fragilitatea lumii în care trăim, nu sub aspect politic sau social, ci sub aspectul pur ecologic. Astfel, recent, Institutul de cercetări pentru dezvoltare şi Institutul francez de cercetări pentru exploatarea mării şi Insitutul Agrocampus-Vest au desfăşurat, în colaborare, o serie de studii pentru a scoate în evidenţă rolul pe care îl are consumul alimentar în interiorul ecosistemelor în care trăiesc şi operează diferite specii. Astfel, cercetătorii au descoperit că, la nivelul lanului trofic, în ceea ce priveşte consumul alimentar, omul nu este pe locul întâi, aşa cum s-a crezut până în prezent. Sub aspectul consumului alimentar, omul se plasează, în interiorul lanţului trofic, la acelaşi nivel cu sardina şi porcul. Trebuie menţionat că, înaintea demarării cercetărilor ce s-au efectuat la scară planetară, cercetătorii au stabilit o scară a valorii consumului alimentar de la 1 la 100, sta-bilindu-se indicele cât mai realist posibil pentru fiecare specie, indiferent că a fost luat în consideraţie regnul vegetal sau cel animal. în urma cercetărilor ce au durat aproape 4 ani, s-a constatat că cei mai mari consumatori de alimente sunt ierbivorele, după ele plasându-se carnivorele. De exemplu, sub aspectul consumului alimentar, în zona superioară a lanţului trofic se plasează vaca, imediat după ea plasându-se orca, rechinul şi ursul polar. Pentru a stabli care este locul omului în lanţul trofic, cercetătorii au luat în calcul nu diversitatea alimentară, nici tradiţiile culinare, ci doar cantitatea de alimente consumate. Rezultatul a fost într-o oarecare măsură uimitor: sub aspect cantitativ, omul consumă la fel de mult ca porcul şi sardina. Faptul că omul, în urma cercetărilor, a fost plasat la acelaşi nivel cu porcul, nu trebuie să surprindă, deoarece ambele specii sunt omnivore.
Sub alt aspect, cercetat separat în ceea ce priveşte consumul de alimente, s-a constatat că omul, chiar în interiorul propriei sale specii, prin raportarea la locul pe care-l ocupă sub aspect geografic, prezintă diferenţieri. Astfel, s-a constatat că, în Burundi, stat african, omul are cel mai scăzut consum alimentar, sub aspect cantitativ. în schimb, islandezii au cel mai mare consum alimentar ce este preponderent de tip carnivor, în comparaţie cu locuitorii din Burundi, al căror consum alimentar este preponderent vegetal. Desigur, poziţia geografică ocupată de om în cadrul lanţului trofic determină, prin raportare la resursele alimentare ieftine, locul său în cadrul propriei sale specii. Islandezii au cel mai mare consum alimentar, de tip carnivor, deoarece alimentul disponibil, uşor de procurat în cantităţi mari este peştele. De asemenea, s-a constatat că locul ocupat de om, sub aspect teritorial geografic, determină şi longevitatea indivizilor, inclusiv apariţia unor boli ce se dovedesc preponderente. Astfel, s-a descoperit că în India şi China consumul cantitativ de alimente are preponderent la bază găina şi porcul, deoarece acest tip de aliment este foarte ieftin, atât în ceea ce priveşte creşterea, înmulţirea, cât şi consumul. Pe de altă parte, s-a constatat că indienii şi chinezii sunt cei mai predispuşi din cauza alimentului consumat la boli cardio-vas-culare. La polul opus se situează omul care populează zona vestică a Europei. Este mai longeviv, mai rezistent la factorii climaterici, atât datorită diversităţii alimentare de care beneficiază, cât şi datorită modului de înmulţire, procesare, comercializare a alimentelor consumate.
De asemenea, s-a constatat că nu există acelaşi tip de impact asupra ecosistemului, dacă acesta din urmă este analizat în evoluţia sa biologică sub aspectul consumului de alimente. Ecosistemul este mai puţin afectat acolo unde există o populaţie umană preponderent vegetariană, în comparaţie cu populaţia ce este preponderent carnivoră. Deşi cantitativ apar diferenţe destul de mari, ecosistemul este mai protejat acolo unde există consumatori vegetarieni. De asemenea, a ieşit în evidenţă că tipul de alimente consumate determină şi mobilitatea speciilor. Astfel, speciile preponderent vegetariene trebuie să se deplaseze mai mult pentru a-şi procura cantitatea necesară de hrană pentru menţinerea în viaţă. Practic, se pare că migraţia inclusiv cea umană a fost determinată de căutarea unui anumit tip de aliment preponderent în meniul zilnic. Indiferent de specie, indivizii vegetarieni au fost obligaţi să se deplaseze mai des, pe suprafeţe geografice mai mari. Deşi este inedit, studiul efectuat pe o perioadă de 4 ani de zile de către cele trei instituţii de cercetare ştiinţifică au scos în evidenţă un aspect care implică un anumit grad de îngrijorare. Dintre toate speciile care populează în prezent planeta, omul s-a dovedit a fi cel mai periculos pentru ecosistem, deoarece este singura specie care beneficiază de un instrument ce produce poluarea, în consecinţă şi distrugerea. Este vorba de faptul că omul este singura specie care beneficiază de tehnologia pe care de multe ori o foloseşte în mod iraţional şi abuziv. S-a mai constatat şi un alt aspect pe care toată lumea îl cunoaşte, dar căruia nu-i acordă suficientă atenţie: braconajul. Prin braconaj, expresie a necesităţii de procurare de hrană, omul a contribuit la dispariţia unor specii de ierbivore şi carnivore, ceea ce a dezechilibrat grav lanţul trofic. Concluzia oamenilor de ştiinţă este una singură: în realitate, din momentul în care omul, ca specie, a devenit conştient de superioritatea sa prin raportare la speciile din mediul înconjurător, a început efectiv să treacă la o acţiune masivă de jefuire a mediului înconjurător, distrugându-l, poluându-l pur şi simplu din cauza necesităţii de a supravieţui ca specie. Cercetătorii sunt de părere ce oamenii trebuie să devină tot mai conştienţi de necesitatea păstrării unui echilibru între specii. în caz contrar, există şanse ca omul să dispară, ca specie, cu toată tehnologia sa avansată, deoarece, sub aspect obiectiv, tehnologia de care beneficiază îi permite omului doar să supravieţuiască, nu îi permite să şi vieţuiască la infinit. De fapt, abuzul de tehnologie s-ar putea să aducă specia umană să constate că nu va mai avea pentru a se hrăni decât aerul, şi acela – poluat. Desigur, fiind excesiv de evoluată, specia umană poate recurge şi la hrana spirituală, dar, din păcate, aceasta nu prea ţine de foame. Este posibil ca, într-un viitor foarte îndepărtat, omul să fie singura specie ca va mai trăi pe pământ, din cauza efectului distructiv-poluant al excesului de tehnologie, şi atunci să te ţii, când la micul dejun, la prânz şi la cină omul va fi obligat să mănânce doar preparate pe bază de carne de… om.