VĂ SPUN CĂ PENTRU ORICE CUVÂNT DEŞERT, PE CARE-L VOR ROSTI, OAMENII VOR DA SOCOTEALĂ ÎN ZIUA JUDECĂŢII (MATEI 12: 36)

SĂ RESPECTĂM CUVINTELE CREDINŢEI:
Anamaria, muza Maria etc. Întotdeauna numele Sfinţilor şi mai ales Maria, Mama Domnului după trup cu Duhul Sfânt să fie trecute în faţă. Măcar să facem acest respect, că numele Sfinţilor nu se respectă, iar numele Mariei l-au împreunat cu alt nume, ca să apară Maria cu literă mică. Deci aceste femei fac defăimare. „Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt” (Matei 1: 20).
Bărbat şi femeie. Conform Bibliei atât. Mari născociri a găsit omul: soţ şi soţie, nevastă, muiere etc. Rău e aşa. „Femeia să nu poarte veşminte bărbăteşti, nici bărbatul să nu îmbrace haine femeieşti” (Deuteronomul 22: 5).
„Ai o femeie după inima ta? Nu o lepăda, dar cu una pe care n-o iubeşti să nu-ţi legi capul” (Isus Sirah 7: 27). „Iar după aceea vei intra la ea, ca să fii bărbatul ei şi ea să-ţi fie femeie” (Deuteronomul 21: 13).
Bărbatul căsătorit. Dacă-i îndemnaţi pe toţi să se căsătorească, atunci cum se îndeplineşte cifra de o sută patruzeci şi patru de mii? În regimul trecut, bărbaţii necăsătoriţi după vârsta de douăzeci şi opt ani, plăteau impozit. Acum nu plătesc impozit, dar îs îndemnaţi de unii oameni să se căsătorească.
„Şi nimeni nu putea să înveţe cântarea decât numai cei o sută patruzeci şi patru de mii” (Apoc. 15: 3). „Aceştia sunt care nu s-au întinat cu femei” (Apoc. 15:
4) .
Cauzele bolilor. Peste 90% îs păcate şi necredinţă. Aşa zisele cauze nu îs cauze, ci semne care apar din cauza păcatelor şi necredinţei părinţilor şi urmaşilor. „Să se ferească de vătămările păcatelor care se fac pricinuitoare bolilor trupului” (V. Sf. 1.579.93). „Iar faptele lui le voi întoarce împotriva lui” (Osea 4: 9).
Florii. Acest cuvânt înseamnă gestul oamenilor la „Intrarea Domnului în Ierusalim”, adică au aşternut preşuri, haine, flori, crengi etc. înaintea Lui.
Noi acum să aşternem înaintea Lui fapte bune (cu lucru, cuvântul şi gândul) şi să prăznuim doar „Intrarea Domnului în Ierusalim”, că oamenii nici 1% nu zic „Intrarea Domnului în Ierusalim”. „Şi intrând El în Ierusalim, toată cetatea s-a cutremurat, zicând: Cine este Acesta?” (Matei 21: 10).
Homosexuali, lesbiene etc. De ce ajung oamenii aşa?
Răspunsul e simplu din cauza păcatelor şi a necredinţei din mai multe generaţii şi a urmaşilor. „Şi au chemat afară pe Lot şi au zis către el: Unde sunt Oamenii, care au intrat să rămâie la tine? Scoate-I ca să-I cunoaştem” (Facerea 19:
5) . „De se va culca cineva cu bărbat ca şi cu femeie, amândoi au făcut nelegiuire şi să se omoare, că sângele lor asupra lor este” (Leveticul 20: 13).
În zilele noastre e de două – trei ori mai rău, că fac şi femeile cu femei şi se fac şi alte răutăţi şi mai mari.
Idolii. Au început să apară în vocabular mai des, mai ales la sport. Lepădaţi cuvântul idol că e păcat. Pele e idolul meu, Simona e idolul meu etc., rău e aşa, exprimaţi-vă: admiratorul, exemplu etc. „Aţi văzut urâciunile lor şi idolii lor” (Deut. 29: 17). „Pofta rea şi lăcomia care este închinare la idoli” (Col. 3: 5).
Împărtăşit. E doar la Biserică cu trupul şi sângele Mântuitorului, atât. Cine pune cuvântul împărtăşit în alte situaţii face păcat. „Credincios este Dumnezeu prin care aţi fost chemaţi la împărtăşirea cu Fiul Său Iisus Hristos, Domnul nostru” (I. Corinteni 1: 9).
„Că Domnul trimite la noi un înger sfânt şi prealuminat şi ne dă nouă Sfânta Împărtăşanie” (V. Sf. 6.204.02).
„Săvârşeau Sfânta Euharistie şi erau împărtăşiţi de îngerul Domnului cu Sfintele Taine” (V. Sf. 12.32.2000).
Încredere. Cuvinte la îndemnână: speranţă, garanţie, siguranţă etc. Tocmai acest cuvânt care e doar pentru Cei de Sus el e mai mult pentru oameni, nu e bine aşa. „Blestemat fie omul care se încrede în om” (Ieremia 17: 5). „Ştiu când te scoli şi când te culci toate faptele tale Îmi sunt cunoscute” (Isaia 37: 28). „Ca să nu ne punem încrederea în noi ci în Dumnezeu” (II Corinteni 1: 9). „De aceea bărbaţilor aveţi curaj, căci am încredere în Dumnezeu că aşa va fi, după cum mi s-a spus” (Fapte 27: 25).
Întâmplat (din întâmplare, întâmplător, s-a întâmplat etc.)
Aceste cuvinte exprimă cam acelaşi sens, adică totul e aiurea, şi îs rude cu noroc. Nimic nu e la întâmplare în această lume trecătoare, ajutătoare, deşartă mai ales pentru oameni.
„noroc la noi nu este nici nu s-a auzit cândva; căci credem că toate se fac cu Dumnezeiasca putere şi cu negrăita înţelepciune a lui Dumnezeu iar nu cu norocul, nici prin mersul stelelor, nici din întâmplare, precum credeţi voi” (V. Sf. 2.9.99). Conform celor mai de jos nimic nu se întâmplă ci toate se fac. „Mai înainte de a se fi făcut toate sunt cunoscute Lui aşa şi după ce s-au săvârşit” (Isus Sirah 23: 8).
„Care ştii toate mai înainte de a se face” (Istoria Susanei, cap. 1: 42). Cuvântul făcut e în multe pagini din Biblie exemplu: pag. 975: 12; 976: 1, 2, 24, 977: 4, 12, 978: 11, 979. 8, 15, 980: 6, 7, 8, 16, 17, 981: 24, 984: 7, 16, 1144: 2, 1145: 30,
1149: 7 etc. De ce nu se exprimă oamenii aşa?: dacă se va face un meci bun, dacă se va face să câştigăm meciul, dacă se va face ajutorul firmei etc. Peste 95% oameni nu se exprimă cu cuvântul făcut ci întâmplat! Care citiţi aici aveţi părere bună despre ce s-a întâmplat? Eu am părere rea că e un cuvânt deşert.
Mândru (cu derivate). Aceste cuvinte aparţin celui rău, nu le doriţi, că vă muşcă. „Că Tu pe poporul cel smerit îl vei mântui şi ochii mândrilor Îi vei smeri” (Psalmul 17: 30). „Mândria nu dă prilej decât la ceartă, înţelepciunea se află numai la cei ce primesc sfaturi” (Pilde 13: 10). „Pentru voi trimit prăpăd în Babilon, ca să-i pun pe toţi pe fugă, pe aceşti caldei aşa de mândri” (Isaia 43: 14). „Făcut-a tărie cu braţul Său, risipita pe cei mândri în cugetul inimii lor” (Luca 1: 51). Cel rău e hoţ că începe câte puţin, o ia pe margine, pe ocolite, până ajung oamenii să zică: mă mândresc că beau coniac, că m-am culcat cu femeia aceea, că i-am dat o palmă aceluia etc.
Mărturisire. Acest cuvânt e doar la spovedit, cine se exprimă şi în alt fel face păcat. „Şi mulţi dintre cei ce crezuseră veneau să se mărturisească şi să spună faptele lor” (Fapte 19: 18). „Atunci îşi vor mărturisi fărădelegile lor şi fărădelegile părinţilor lor” (Leveticul 26: 40). „Mărturisiţi-vă Domnului că este bun că în veac este mila Lui” (Cântarea celor trei tineri: 66). „Nu-ţi fie ruşine a mărturisi păcatele tale” (Isus Sirah 5: 28). Să-l respectăm şi pe acest cuvânt prin cuvintele: spus, declarat, comunicat, părerea mea etc.
nenorocirea. Acesta e un cuvânt în parabolă, adică omul să fie norocit, fiind aşa nu e cu Dumnezeu care are binecuvântarea şi le ştie toate înainte şi după facere. „Dar acestea se cunosc nu în vremelnicele bogăţii şi în norocirea cea
deşartă” (V. Sf. 9.254.99).
noroc. Să fie scos din vocabular că e un mincinos, el e de peste cinci mii ani în mintea oamenilor, s-a transmis din generaţie în generaţie până în zilele noastre. Cine se exprimă cu noroc se închină la idoli. El e: „răutatea cea veche, înşelăciunea cea întunecată, urâciunea pustiirii”. (V. Sf. 1.322.93). „noroc, una din fiarele cele stricătoare de suflet este şi aceea care se numeşte noroc” (V. Sf.
1.110.93). „Unii ca aceia merg până acolo că înlocuiesc pe Dumnezeu cu noroc” (V. Sf. 1.111.93). „Poporul junghia pe fiii săi şi pe fiicele sale, spre jertfa idolului moloh (zeul noroc)” (V. Sf. 05.16.02).
Oameni. Foarte multe şi mari născociri a găsit omul, pentru înlocuirea numelui său: persoană, pacient, pieton, cetăţean, călător, pasager, client etc, astfel numele de om a cam dispărut. În Biblie e trecut doar om în sute de locuri şi însuşi Dumnezeu a venit ca om pe pământ. Dacă nu ar scrie aici aşa: „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră” (Facerea 1: 26). „A privit şi iată trei Oameni stăteau înaintea lui” (Facerea 18: 12). „Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor plânge toate neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere şi cu slavă multă” (Matei 24: 30), nu ar fi născocirile de mai sus. Oamenilor, exprimaţi-vă aşa: om, oameni bolnavi, trecere de oameni, oameni, oameni în autobuz, oameni în avion, oameni la rând etc., că nu vă bagă nimeni la puşcărie, exprimându-vă conform Bibliei, veţi respecta Sfânta Scriptură.
Pomenit. Pomenirea are un singur sens, adică ne rugăm la Dumnezeu să ne primească în împărăţia Sa cerească. Acest sens nu e respectat, şi e şi slăvit, nemaipomenit de bine a cântat, jucat etc. Excelent, nemaiîntâlnit, văzut etc., aceste cuvinte îs mici faţă de nemaipomenit. Vine mai rău, unii oameni se pomenesc singuri (m-am pomenit). Şi tot mai e rău, alţi oameni zic la alţii să se pomenească (te pomeneşti) ca să fie egali cu Dumnezeu. Rău se exprimă oamenii.
„După mila Ta pomeneşte-mă Tu pentru bunătatea Ta, Doamne” (Psalmul 24: 8). „Milosteniile tale au fost pomenite înaintea lui Dumnezeu” (Fapte 10: 31). „Nu încetez a mulţumi pentru voi pomenindu-vă în rugăciunile mele” (Efeseni 1: 16).
Prenume. Mare defăimare numele de Botez să fie prenume! În Biblie, e trecut doar un nume şi acesta e numele de Botez. În multe feluri e defăimarea: unele străzi au o singură literă (N. Iorga, N. Bălcescu etc.), e cel mic, se pun puţine nume de Botez, de Sfinţi şi acestea nu se respectă (Gheorghe e gigel, Constantin e costică, Elena e nuţa etc.). Numele de familie e bine să fie de ajutor, dar nu e aşa, ci el e important, acestea şi alte defăimări. Numele de familie nu e defăimat, pentru că nu e pentru spălarea păcatelor. „Sculându-te, botează-te şi spălaţi păcatele chemând numele Lui” (Fapte 22: 16).
Rusalii. Exprimarea să fie „Pogorârea Sfântului Duh” că înţeleg bine toţi oamenii creştini. „Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi” (Fapte 2: 4). „Şi iscându-se vuietul acela, s-a adunat mulţimea şi s-a tulburat căci fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba
sa” (Fapte 2: 6).
Soartă (destin şi blestem). Îs
păcatele şi necredinţa părinţilor şi urmaşilor, consecinţele acestor păcate se pot reduce sau elimina dacă reducem păcatele, cine amestecă sau dă alt sens acestor cuvinte face păcat. „Chiar şi leviţii care s-au depărtat de Mine în timpul rătăcirii lui Israel pentru a-şi urma idolii lor, îşi vor purta greutatea păcatului lor” (Iezechiel 44: 10). „Iar faptele lui Le voi întoarce împotriva lui” (Osea 4: 9).
Slujbă. La Biserică, cine consideră slujba în alte situaţii face păcat. „Lasă pe poporul Meu să-Mi facă slujbă în pustie” (Ieşirea 7: 16). „Să faci slujbă în această lună” (Ieşirea 13: 5). „Să slujeşti numai Domnului Dumnezeului tău şi El va binecuvânta pâinea ta, vinul tău, apa ta şi voi abate bolile de la voi” (Ieşirea 23: 25).
Suflet. Pentru suflet toate îs deşertăciuni în această lume trecătoare, ajutătoare, deşartă, doar de el se vorbeşte şi el nu se vede iar pentru trup cam toate îs iubite şi el se vede dar de el cam nimeni nu vorbeşte. Sufletul omului nu e interesat de: sport, politică, guvern, distracţie, cântece, căsătorie etc. Nu e trist la adormirea celor apropiaţi, se bucură de boala trupului şi de mântuire. Cine se exprimă în alt fel de suflet face păcat. Cu sufletul la gură mare păcat. De ce toate acestea se fac pe dos? „El din început a făcut pe om, şi l-a lăsat în mâna sfatului său” (Isus Sirah 15: 14). „Iubiţilor vă îndemn ca pe nişte străini ce sunteţi şi călători aici pe pământ să vă feriţi de poftele cele trupeşti care se războiesc împotriva sufletului” (I Petru 2: 11). „Sufletul omului este un sfeşnic de la Domnul, el cercetează toate cămările trupului” (Pilde 20: 27). „Boli grele şi suferinţe trecătoare sunt pentru mântuire veşnică a sufletelor noastre” (V. Sf. 11.290.93). Sufletul fiind de la Dumnezeu nu e interesat de cele ce duc la nemântuire şi se vede din aceasta: „Căci gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre şi căile Mele ca ale voastre, zice Domnul. Şi cât de departe sunt cerurile de la pământ, aşa de departe sunt căile Mele de căile voastre şi cugetele Mele de cugetele voastre” (Isaia
55: 8, 9).
Trupă, trupele. Aceste cuvinte îs considerate ca o a doua defăimare a cuvântului trup. În prima defăimare cam 95% din oameni zic corp în loc de trup. Deci vrăjmaşul împreună cu oamenii a găsit un procedeu de defăimare a cuvântului trup, adică: trupă, trupele etc. Oamenilor, vedeţi că dirijarea e de la cel rău! Exprimaţi-vă: formaţie, echipă, grupă, armată, oştire etc., astfel veţi dărâma dirijarea celui rău.
Tatuaje. Pentru orice situaţie tatuajele înseamnă păcat şi mai ales pentru situaţii de desfrânare în trup, adică să fie mai plăcut femeii sau bărbatului. „Nici semne cu împunsături să nu faceţi pe voi. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru” (Leveticul 19: 28). „Şi nimeni nu putea să înveţe cântarea decât numai cei o sută patruzeci şi patru de mii. Aceştia sunt care nu s-au întinat cu femei” (Apocalipsa 14: 3,
4).
Târguri la: învierea Domnului, Naşterea Domnului etc.
Praznicele mici dar mai ales cele mari să fie prăznuite mai mult cu mintea decât cu burta şi paharul căci e faptă de mântuire. Acestea tot pe dos se fac, adică la praznicele mari se mănâncă şi se bea mult să fie tot mai rău. „Şi va fi casa Mea casă de rugăciune” (Luca 19: 46). „Omul trăieşte şi cu tot cuvântul ce iese din gura Domnului” (Deuteronomul 8: 3).
Virtutea. E doar la sfinţi şi la oamenii cu planuri cereşti. Nici acest cuvânt n-a scăpat de defăimare mare, adică se împreună în acelaşi timp virtutea cu răutatea. Mare păcat că se face exprimarea aşa. În virtutea funcţiei (mare păcat) a făcut avere. „L-a îmbrăcat cu săvârşire de laudă şi l-a întărit cu armele virtuţii” (Isus Sirah 45: 10). „Pavel arată virtuţile şi ostenelile sale” (II Corinteni, Cap. 11). A nu fura, urî, a nu se mândri, a se ruga etc. Acestea îs virtuţi.
zei, zeiţe etc. Pentru cât rău au făcut aceşti zei (închipuirile oamenilor), e bine nici să se mai audă de ei. La peste cincizeci milioane oameni li s-a despărţit sufletul de trup doar că ziceau că Iisus este Fiul lui Dumnezeu.
„Despre care se povestea că zeiţa artemida petrecea acolo cu o mulţime de diavoli” (V. Sf. 4.248.01). „Dar ei cinsteau pe Domnul şi slujeau şi zeilor lor după obiceiul popoarelor din mijlocul cărora fuseseră aduşi” (IV regi 17: 33).
Măcar să respectăm cuvintele de credinţă că patimi avem cu grămezile. Am scris nu pentru indicaţii, Dumnezeu e martor, ci pentru a nu avea păcat la cuvintele de mai sus şi pentru ajutorul tuturor la mântuire. Doamne Miluieşte.
Ioan b., Tg-Jiu