Vii la Sfânta Liturghie ca să rămâi OM!

Preot loan ŞTEFĂNESCU
Mântuitorul Hristos a venit în lume nu în vizită, nu ca un extraterestru care să reia celebrele cuvinte: „veni, vidi, vici”. El a venit să rămână între noi, ca să ne dăruiască ce are El mai de preţ ca Om; Trupul şi Sângele Său. Aceasta ni se dăruiesc la fiecare Sfântă Liturghie. Fără Liturghie nimeni nu va descoperi pe Hristos, nu va şti ce este rugăciunea şi postul, nu se va mântui.
De ce? Sunt cel puţin două motive: Hristos nu e teorie, ci Dumnezeu făcut Om; apoi ar fi şi răspunsul omului, dragostea şi jertfa lui.
Când vei înţelege că Hristos este Om exact lângă tine, atunci îi vei cere nu doar ajutorul şi iertarea pe care oricum ţi le oferă, îi vei cere un semn al iubirii Lui, şi El îţi va oferi Trupul şi Sângele Lui. Este tot ce are de dăruit pentru viaţa veşnică. Iar Liturghia este cea care îţi oferă hrana Hristos: Trupul şi Sângele Lui. Iar tu trebuie să-I răspunzi, să dai un semn de viaţă, să recunoşti că nu poţi rămâne rece în faţa acestei oferte.
Totul începe cu acceptarea acestei oferte: să participi la Sfânta Liturghie. Liturghia este momentul în care nu mai eşti un simplu om, ci un om în faţa lui Dumnezeu. Hristos este prezent, în biserică, la fiecare Sfântă Liturghie. Aşadar, biserica este mai mult decât ziduri; prezenţa lui Dumnezeu şi a sfinţilor săi este vie, chiar dacă lumea de azi nu mai vede şi nu mai simte.
Vii la Liturghie ca să rămâi om, cu credinţa şi nădejdea că Dumnezeu îţi oferă ceva mai mult. Vii să te rogi pentru sănătatea, bunăstarea şi mântuirea ta; pentru o lume măcinată de războaie si calamităţi. Vii să te rogi pentru cei bolnavi, Iar Liturghia este cea care îţi oferă hrana Hristos: Trupul şi Sângele Lui. Iar tu trebuie să-I răspunzi, să dai un semn de viaţă, să recunoşti că nu poţi rămâne rece în faţa acestei oferte.
Totul începe cu acceptarea acestei oferte: să participi la Sfânta Liturghie. Liturghia este momentul în care nu mai eşti un simplu om, ci un om în faţa lui Dumnezeu. Hristos este prezent, în biserică, la fiecare Sfântă Liturghie. Aşadar, biserica este mai mult decât ziduri; prezenţa lui Dumnezeu şi a sfinţilor săi este vie, chiar dacă lumea de azi nu mai vede şi nu mai simte.
Vii la Liturghie ca să rămâi om, cu credinţa şi nădejdea că Dumnezeu îţi oferă ceva mai mult. Vii să te rogi pentru sănătatea, bunăstarea şi mântuirea ta; pentru o lume măcinată de războaie si calamităţi. Vii să te rogi pentru cei bolnavi, metodă! Sfântul Serafim de Serov s-a rugat o mie de zile şi o mie de nopţi fără întrerupere, stând pe o piatră, şi a reuşit. Noi de ce nu am putea reuşi?
Sacrifică măcar o clipă pe zi şi pentru Dumnezeu. Dă-i o şansă lui Hristos din dorinţa de a îndrepta ceva în veşnicia ta. Raiul va fi o rugăciune continuă, o neîntreruptă slăvire a lui Dumnezeu. Cum te vei descurca atunci, dacă acum abia silabiseşti bucuriile sufletului?
Raiul nu va fi o grădină botanică sau un parc naţional cum spun unii, ci va fi o stare de bucurie, de dragoste şi de veşnică rugăciune. Acea rugăciune care încă mai ţine pustnici prin munţi, peşteri şi chilii. Iar la moarte toţi spun ca Sfântul Sisoe cel Mare: „Doamne, nu am pus pocăinţei mele început! Mai dă-mi timp să mă rog!”
Fiecare se roagă atât cât îl iubeşte pe Dumnezeu; nici mai mult, nici mai puţin! Prin rugăciune omul află sensul vieţii sale, află ce e răbdarea, iertarea, demnitatea şi curajul de a înfrunta viaţa. Omul de azi nu mai are răbdare să se roage, să stea în biserică. El e grăbit să se întoarcă în lume, la păcatele care au închis pe Dumnezeu într-un cer mult prea îndepărtat şi de neînţeles.
Acum, Hristos apelează la dramul de credinţă şi de nebunie al omului de azi. Nu forţează, nu înspăimântă şi nu intră ca un terorist în viaţa omului. Apelează la voinţa libera şi sinceră a omului. El vrea să ne salveze!
Lumea se va sfârşi atunci când rugăciunea va înceta. Lumea sufletească a fiecăruia dintre noi se sfârşeşte prin abandonarea Sfintei Liturghii. Însă lumea cea mare se va sfârşi atunci când Liturghia va înceta să fie săvârşită curat şi cu credinţă.