Washington, specializat în lovituri de stat

Recent, publicaţia lunară „Foreign Policy”, pe baza documentelor desecretizate, a publicat o listă cu cele şapte state în care au avut loc lovituri de stat concepute şi puse la cale de către guvernul de la Washington, în care a fost implicată CIA, în cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea. Desigur, lista ar putea fi mai mare, dar deocamdată, conform legii americane a desecretizării documentelor oficiale, nu este permis accesul oficial la datele ce ar putea să scoată la lumină implicarea americană şi posibila colaborare cu fostul KGB, în seria de lovituri de stat ce au avut loc, spre sfârşitul secolului trecut, în Europa de Est.
Dar revenind la concretul faptelor, documentele dovedesc fără niciun dubiu că Statele Unite au provocat căderea guvernelor în Guatemala, Congo, Republica Dominicană, Vietnam, Brazilia, Chile şi Iran.
Pe scurt, în 1953, documente declasificate au permis scoaterea la iveală a rolului CIA în destituirea prim ministrului Mohamed Mossadegh. Acesta a avut proasta inspiraţie de a naţionaliza sectorul extragerii petrolului, sector care era deţinut de Anglo-Iranian Oil Company, strămoşul actualului BP. Până la sfârşitul vieţii sale, Mohamed Mossadegh a trăit în regim de domiciliu supravegheat. Desigur, CIA a reuşit să răstoarne guvernul Mossadegh şi cu sprijinul conducătorului statului iranian, şahinşahul Mohammad Reza Pahlavi, căruia i se promisese că va fi ajutat pentru reprimarea opoziţiei ce intenţiona să-l dea jos de la putere. Din păcate, şahinşahul nu a putut fi sprijinit de către Washington decât până-n 1979, când revoluţia islamică i-a dat papucii. în războiul pentru dominarea şi subordonarea economică a Iranului, după ce a învăţat din mers lecţia loviturii de stat, din 1953, KGB s-a dovedit mai abil decât CIA.
Tactica folosită de CIA în 1953 a fost destul de abilă. CIA a mituit pe toţi susţinătorii lui Mossadegh, iar iranienii au fost intoxicaţi cu informaţii denaturate oferite de publicaţii americane şi iraniene, cumpărate. Datorită documentelor declasificate, s-a aflat că CIA l-a cumpărat pe generalul Fazlollah Zahedi, care a devenit prim ministru în locul lui Mossadegh. Operaţiunea a avut numele de cod „TPAJAX”, făcând parte din Războiul Rece ce opunea Statele Unite ruşilor sovietici, scopul fiind acapararea a cât mai multe pieţe de desfacere şi a cât mai multor state posesoare de bogăţii naturale. Incă de după al Doilea Război Mondial, Statele Unite a aplicat politica externă de dominare a lumii şi de înfrângere definitivă a ruşilor.
În 1954 a urmat Guatemala. Preşedintele de atunci, Jacobo Arbenz, a avut şi el proasta idee de a aplica reforme agrare în sprijinul şi folosul ţăranilor, ceea ce a afectat grav interesele firmei „United Fruit Company”. Populaţia fiind dezbinată, CIA a descoperit rapid fisurile, înarmând rebelii şi formaţiunile paramilitare. Din momentul plecării de la putere a lui Jacobo Arbenz, la conducerea statului au urmat numai guverne constituite din militari, Guatemala nemaiavând parte nici acum de stabilitate şi linişte socială. Astfel, dezvoltarea economică a Guatemalei este, în realitate, zero, ceea ce convine de minune Washingtonului, statul sud-ame-rican devenind dependent de Statele Unite.
In ceea ce priveşte Congo, lucrurile nu au fost chiar aşa de uşoare, deoarece statul african depindea de fosta metropolă, Belgia. Cu toate acestea, CIA a reuşit să-l alunge pe prim-ministrul de atunci, Patrice Lumumba. Deoarece acesta îndrăznise să se opună Washingtonului, în 1960, CIA a contactat şi finanţat congolezi care doreau moartea prim-mi-nistrului. Deoarece tentativa de otrăvire a acestuia a eşuat, CIA a oferit datele necesare armatei congoleze ce l-a localizat pe Lumumba, l-a arestat, l-a pitit şi în anul următor l-a executat. De atunci, Congo nu mai mişcă nimic fără să-l consulte pe Unchiul Sam.
În 1961, a venit rândul Republicii Dominicane. CIA oferă sprijin celor ce urmăreau asasinarea dictatorului Rafael Trujillo, furnizând arme rebelilor. După ce-i zboară creierii lui Rafael Trujillo, rebelii ajunşi la putere, acceptând să fie în continuare corupţi de Washington, oferă economia statului pe tavă americanilor. Consecinţa: dominicanii trăiesc ca vai de capul lor şi, în prezent, chiar dacă americanii le-au adus în ţară telefoane mobile.
În 1963, CIA încurajează generalii vietnamezi să-l ucidă sau să-l dea jos de la putere pe preşedintele Ngo Dinh Diem. Lovitura de stat reuşeşte, dar CIA nu a luat în calcul mentalitatea populaţiei. Ţara intră în haos, fiind împărţită în două tabere: una finanţată de ruşi, cealaltă de americani. Câştigă tabăra comunistă, deoarece, pe lângă armele şi banii furnizaţi de ruşi, mai avea un atu teribil: ura faţă de tot ce însemna dominare colonială, sentiment pe care, involuntar, l-a cultivat vietnamezilor fosta stăpânire franceză.
1964: Brazilia. CIA îl dă jos de la putere, printr-o lovitură de stat, pe generalul Humberto Castello Branco, deoarece acesta dorise să scoată ţara de sub dominaţia şi dependenţa economică americană, ceea ce strica ploile marilor firme nord-amer-icane. De data aceasta, CIA a furnizat opozanţilor arme care nu erau fabricate în Statele Unite, astfel încât nu putea fi acuzat Washingtonul. Un amănunt: CIA a furnizat arme de fabricaţie rusească pe care, prin coruperea persoanelor indicate şi verificate, le-a cumpărat de Africa. Statele Unite nu a avut prea mult noroc cu Brazilia, deoarece dominarea sa a durat până-n 1985, când brazilienii i-au trimis la plimbare, folosind arma alegerilor electorale. De atunci, Brazilia a cunoscut o dezvoltare ce fusese imposibil de realizat până-n
1985.
Ultimul caz oficial: Chile. Salvador Allende, ales preşedinte în 1970, a vrut să le ia caimacul americanilor, ce n-au suportat să le scape din mână zăcămintele chiliene de cupru. L-a găsit pe generalul Augusto Pinochet ce-a acceptat să devină sluga lor. CIA l-a sprijinit, i-a furnizat sprijinul necesar pentru a-l îndepărta pe Allende de la putere, dar Pinochet a sărit peste cal, asasinându-l pe Allende. Din 1973, cu sprijin american, Pinochet a condus ani buni Chile, maşamulizându-se toate încălcările de drepturi ale omului.