Ziua Paşaportului Românesc

Din 25 octombrie 2006, pe 19 martie se sărbătoreşte „Ziua Paşaportului Românesc”, prin ordin al ministrului afacerilor interne. În acest an s-au împlinit 106 ani de la promulgarea prin Înaltul Decret Regal cu numărul 1758 din 19 martie 1912 a „Legii asupra paşapoartelor”, prima lege modernă în domeniu al cărei autor a fost regele Carol I, lege prin care statul român introducea primele principii generale în privinţa paşapoartelor şi pentru trecerea frontierei, obligatorii pentru autorităţi şi cetăţeni.
Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor Simple Dâmboviţa se numără printre serviciile de paşapoarte moderne din ţară care a înregistrat saltul calitativ pe linia îmbunătăţirii atitudinii funcţionarului de ghişeu faţă de solicitările şi provocările venite din munca directă cu solicitanţii, activitate ce trebuie analizată în raport cu cerinţele legale naţionale şi internaţionale în vigoare, aflate în continuă creştere.
Noile măsuri organizatorice şi tehnologice implementate se adaugă activităţilor curente şi specifice ale serviciului, avându-se permanent în vedere şi cerinţele impuse de Uniunea Europeană, în urma aderării României, în ceea ce priveşte implementarea cu succes în procesul muncii a Planului de Acţiune Schengen, plan ce urmăreşte aplicarea întocmai a reglementărilor europene introduse în legislaţia internă cu privire la regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate.
Din istoria „paşaportului românesc”
De-a lungul timpului, documentele de trecere a frontierei emise de autorităţile statale, s-au numit salvconducte, scrisori adeveritoare, cărţi de pribegie, răvaşe, sineturi, teşcherele, foi de circulaţie, foi de călătorie, pasuri, pasuşuri sau paşapoarte.
Paşaportul prin care se desemna documentul de călătorie, în baza căruia călătorii români puteau circula peste graniţele Dunării şi ale Imperiului Habsburgic, apare reglementat pentru prima dată în Regulamentele Organice, intrate în vigoare în 1830 în Moldova şi în 1831 în Ţara Românească.
Conform datelor de arhivă, călătorii aveau obligaţia de a arăta la hotarul Valahiei atât paşaportul consulatului, cât şi răvaşul de drum. Străinii sosiţi în Ţara Românească trebuiau să aibă viza consulatului, cu care să se prezinte la Agie, de unde li se elibera apoi paşaportul cu care puteau circula în orice loc din ţară. Pentru cei care doreau să plece din ţară, Agia elibera paşapoarte pe care aceştia trebuiau să le arate, la trecerea graniţei, ofiţerului din „miliţia pământeană”, special orânduit pentru aceasta.
În perioada de dinaintea şi din timpul celui de-al doilea război mondial au fost introduse noi tipuri de paşapoarte simple, de serviciu şi diplomatice tip evantai.
Termenul de paşaport – denumire utilizată şi în prezent, prin care se desemna documentul general de călătorie în baza căruia călătorii români puteau circula peste graniţă – apare prima dată reglementat în Regulamentele Organice, intrate în vigoare la 1831 în Ţara Românească şi la 1832 în Moldova.
După decembrie 1989, societatea românescă a intrat într-un amplu şi accelerat proces de transformare, generat de deschiderea graniţelor, fapt ce a determinat un exod al cetăţenilor români care doreau să călătorescă în străinătate.
Astfel, conform Hotărârii Guvernului nr. 757 din 30,12,1993, începând cu luna iunie 1994, a fost introdus în circulaţie un nou model de paşaport – fiind primul document de călătorie românesc emis conform standardelor internaţionale.
La 21.01.2002 a apărut un alt tip de paşaport simplu, decizie luată ca urmare a necesităţii de a se asigura o securitate sporită a documentelor.
La 20 iulie 2005 este adoptată Legea nr. 248 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate prin care se stabileau condiţiile cât şi limitele exercitării acestui drept.
Odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, în anul 2007, cetăţenii români au avut posibilitatea de a circula pe teritoriul acesteia cu cartea de identitate.
În data de 31 decembrie 2008, a aparut primul paşaport electronic românesc.
Elementele biometrice stocate în mediul electronic (cip), respectiv imaginea facială şi amprentarea digitală (impresiu-nile digitale), sunt în Conformitate cu Regulamentul Consiliului European nr. 2252/2004, privind standardele pentru elementele de securitate şi elementele biometrice integrate în paşaport şi în documentele de călătorie emise de statele membre.
La data 14.05.2010 este pus în circulaţie un nou paşaport simplu electronic, în care sunt implementate mai multe elemente de securitate, pentru a conferi deplină siguranţă în situaţia încercărilor de falsificare de orice gen.